A condus beat, dar rămâne cu permisul şi are cazierul imaculat

* în cazul lui, a acţionat principiul „in dubio pro reo”, adică n-a fost certă vinovăţia * judecătorii n-au avut încotro: „prezumţia de nevinovăţie reflectă valenţele aflării adevărului în cadrul procesului penal şi necesitatea întemeierii soluţiei de condamnare nu pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază unor probe decisive”

Ştefan B. este un caz unic în toată istoria miilor de şoferi ieşeni ce au fost depistaţi băuţi la volan. Atunci când a fost tras pe dreapta, în zorii zilei de 12 iunie 2021, şi i s-a pus etilotestul, a ieşit o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat. Prezumţie de caz penal, aşa că a fost condus la IML, pentru prelevarea celor două probe biologice (la interval de o oră, una faţă de alta), aşa cum prevede legea.

La prima, n-a fost nicio problemă, analiza de laborator a arătat, mai apoi, o concentraţie de 1,68 mg/l alcool pur în sânge. Adică, stare de beţie în toată regula. Însă, şoferul a refuzat să semneze procesul verbal de recoltare, pe motiv că nu este asistat de un avocat. Aşa că legiştii nu i-au mai putut lua şi a doua probă de sânge. Drept urmare, nu s-a putut efectua calculul retroactiv, prin care să se stabilească alcoolemia efectivă avută de Ştefan în momentul opririi lui de către agenţii de poliţie.

Anchetatorii nu s-au împiedicat de acest amănunt, trimiţând rechizitoriul în instanţă pe data de 6 mai 2022. Ştefan devenise, oficial, inculpat pentru conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Audiat de judecători, şoferul n-a recunoscut acuzaţiile reţinute în sarcina sa, strategie care i-a băgat în mare derută pe magistraţi. Aceştia au avut nevoie de 13 termene de judecată pentru a lua decizia. Deşi era clar că Ştefan şofase băut, în lipsa calculului retroactiv, nu s-a putut preciza cu exactitate alcoolemia avută atunci când a fost tras pe dreapta. Caz penal ori simplă contravenţie?

Şi cum orice dubiu este în favoarea acuzatului (e un principiu de drept, „in dubio pro reo”), judecătorii n-au avut încotro: „prezumţia de nevinovăţie reflectă valenţele aflării adevărului în cadrul procesului penal şi necesitatea întemeierii soluţiei de condamnare nu pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază unor probe decisive”. Ca atare, Ştefan a fost achitat. Rămâne şi cu permisul, şi cu cazierul imaculat. Claudiu CONSTANTIN