Generația fără rețete. Viața la 20 de ani, în Iași

 * cum gândesc tinerii din Iași despre viitor, bani, iubire și carieră? * între idealuri sincere și revolte tăcute, Generația Z rescrie regulile la 20 de ani

 

Pe străzile din centrul Iașului, pașii tinerilor sună altfel. Grăbiți, dar nu dezorientați, purtând în spate rucsacuri grele de cursuri și în suflet o ușoară nerăbdare, studenții orașului par să respire o altă filozofie decât generațiile dinainte. În cafenele, în parcuri, pe treptele facultăților, la marginea trotuarelor, noua generație își poartă visurile cu un fel de detașare atentă.

Luni după-amiază, pe strada Lăpușneanu din Iași, pașii grăbiți ai studenților se amestecă cu mirosul de cafea proaspătă și sunetul orașului care pare să nu obosească niciodată. La mesele cafenelelor, tineri cu laptopuri deschise și căști în urechi construiesc lumi invizibile, în timp ce câțiva mai visători își pierd privirea printre vitralii vechi și copaci înfloriți. În mijlocul acestui du-te-vino vibrant, povestea celor care au astăzi 20 de ani prinde contur. O poveste despre curaj, căutare și redefinire. Ce mai contează pentru Generația Z și ce au lăsat în urmă fără regrete? La 20 de ani, pentru mulți dintre ei, nu mai contează să urmeze drumuri sigure sau aprobate dinainte. Contează să găsească sens, să trăiască autentic, să își acorde libertatea de a greși și de a o lua de la capăt.

 

„Nu mai visăm la povești perfecte”

Pe treptele Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Mara, 21 de ani, strânge în brațe o geantă grea de cursuri și un pahar de cafea. Muncește de la 18 ani și, deși știe că banii sunt necesari, refuză ideea că viața ar trebui să fie sacrificată pe altarul unui salariu mare. „Vreau să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc”, spune simplu, cu un zâmbet aproape sfidător. Pentru ea, succesul nu înseamnă ore suplimentare sau poziții strălucitoare, ci timpul de a iubi, de a visa și de a greși fără teamă.

Mai sus, în Copou, Alex, student la Litere, așezat pe o bancă veche, povestește despre cum dragostea a coborât de pe piedestal. „Nu mai visăm la povești perfecte. Dacă nu putem fi noi înșine lângă cineva, mai bine singuri”. Într-o lume bombardată de imagini despre relații ideale, tinerii caută conexiuni reale, fără măști. Sonia, studentă la Arhitectură, își strânge planșele sub braț și mă privește fugitiv, cu zâmbetul unei persoane care a învățat deja că planurile se pot schimba: „Nu mă definesc printr-un singur job sau un singur vis. Vreau să am curajul să aleg din nou, dacă e nevoie”.

Într-o cafenea de la Piața Unirii, Matei, de la Filosofie, adaugă altă piesă la tabloul generației sale. „Ne pasă de lume, dar nu vrem să fim forțați să gândim într-un singur fel. Implicarea noastră e mai puțin despre lozinci și mai mult despre alegeri personale”.

Generația Z din Iași nu mai așteaptă validări exterioare și nu mai urmează trasee prestabilite. Nu mai pune pe primul loc diplomele, funcțiile sau relațiile convenționale. În schimb, caută libertatea de a explora, curajul de a schimba și puterea de a construi un drum propriu, chiar dacă e presărat cu ezitări și reconfigurări. La 20 de ani, în Iași, ceea ce contează nu mai e să bifezi rețete de succes moștenite, ci să îndrăznești să inventezi altele noi.

 

Maura ANGHEL

 

Între cursuri, joburi part-time, cauze sociale și relații sincere, tinerii din Iași par să renunțe la tiparele vechi fără regret. La 20 de ani, nu mai contează cât de bine îți iese totul după standardele altora. Contează cât de aproape rămâi de cine ești tu cu adevărat.