Joia Verde sau Paștele Țiganilor

 * în fiecare an, în Joia Luminată, în comunitățile rome e mare veselie * Joia Verde, cunoscută și sub numele de Paștele Țiganilor, este o sărbătoare aparte – o lecție despre rădăcini, despre familie și bucurie * acolo unde alții văd doar o petrecere cu muzică și dans, comunitățile rome văd o zi de recunoștință și întoarcere acasă, o celebrare a propriei identități, a iubirii și a împăcării

  În prima joi după Paște, când creștinii ortodocși încă se află sub lumina praznicului Învierii, comunitățile rome din Iași și din toată țara celebrează o sărbătoare aparte, numită Joia Verde sau, în limbaj popular, Paștele Țiganilor. Este un moment de reîntregire, veselie și reafirmare a identității, cu obiceiuri pline de farmec și sens.

 

 Originea acestei sărbători se leagă de o situație veche, dar plină de semnificație. În trecut, mulți dintre romii din grupul ursarilor lucrau ca lăutari în perioada sărbătorilor pascale ale majorității românești, fiind adesea chemați la petreceri sau slujbe religioase, ceea ce îi împiedica să își petreacă propriul Paște în sânul familiei. Din această nevoie de echilibru între muncă și viața personală, a luat naștere obiceiul de a celebra Paștele mai târziu, în Joia din Săptămâna Luminată. Cu timpul, această zi a devenit o tradiție distinctă, păstrată și prețuită din generație în generație.

  Întoarcerea acasă

 Denumirea „Joia Verde” vine de la poienile pline de verdeață unde au loc petrecerile comunitare. Verdele naturii, în plină explozie primăvăratică, devine simbolul speranței, al renașterii și al unui nou început. Totul se întâmplă în aer liber, într-o atmosferă de sărbătoare intensă, în care mirosul mâncărurilor tradiționale, cântecele și dansurile încingute se împletesc cu râsete, îmbrățișări și povești spuse la umbra copacilor.

Întoarcerea acasă este o parte esențială a acestei sărbători. Fie că trăiesc în orașe sau în străinătate, mulți romi aleg să se reîntoarcă în satul natal pentru a fi alături de familie și prieteni. Bucuria revederii se împletește cu emoția unei tradiții care are darul de a-i face să se simtă acasă, indiferent cât de departe au fost. Se pregătesc mese bogate, cu carne friptă, cozonaci, ouă roșii, prăjituri și băuturi tradiționale. Muzica romani, cântată live sau din boxe, răsună, iar dansurile spontane transformă sărbătoarea într-un spectacol viu.

Joia Verde are și o dimensiune profund simbolică. În cadrul acestei zile se desfășoară și momente importante pentru viața comunității, cum ar fi medierea conflictelor, discutarea alianțelor de familie sau reafirmarea valorilor tradiționale. Bătrânii satului, adunați într-un cerc de autoritate morală, sunt cei care oferă sfaturi, dau binecuvântări sau ajută la rezolvarea neînțelegerilor dintre membri. Uneori, în această zi se fac și logodne simbolice, iar tinerii își exprimă dorința de a forma o familie.

Tradițiile și superstițiile spun că în Joia Verde nu este bine să se muncească. Se evită spălatul rufelor, mersul la câmp sau plecatul la drum lung. Se crede că astfel se respectă spiritul zilei și se atrage belșugul asupra familiei și gospodăriei.

Pentru mulți, Joia Verde înseamnă mai mult decât o petrecere sau o reparație simbolică a unui Paște „ratat” altădată.. Este o reafirmare a valorii familiei, a tradiției și a bucuriei simple, împărtășite în comunitate.

Maura ANGHEL