Povestea teatrului japonez Kabuki

 

Teatrul tradiţional japonez Kabuki a fost înscris în anul 2008 pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.
Kabuki este unul din cele trei mari stiluri de teatru japonez alături de noh şi bunraku, fiind jucat doar de actori. A apărut în perioada Edo la începutul secolului al XVII-lea şi a fost deosebit de popular printre orăşeni. Iniţial, atât bărbaţii, cât şi femeile au jucat în piese de teatru Kabuki. Ulterior, doar actorii de sex masculin au jucat piesele, tradiţie care a rămas până în prezent. Actorii bărbaţi specializaţi în roluri feminine se numesc onnagata. Alte două tipuri de roluri majore sunt aragoto (stilul „aspru”) şi wagoto (stilul „moale”).

 Piesele Kabuki se referă la evenimente istorice şi conflicte morale în relaţiile de iubire. Actorii vorbesc cu o voce monotonă şi sunt acompaniaţi de instrumente tradiţionale. Scena Kabuki este echipată cu mai multe decoruri, cum sunt scene rotative şi trape prin care actorii pot apărea şi dispărea. O altă specialitate a scenei Kabuki este o pasarelă (hanamichi) care trece prin public, permiţând o intrare sau o ieşire dramatică. Caracteristicile importante ale teatrului Kabuki includ muzica, costumele, dispozitivele de scenă şi recuzita, precum şi piesele de teatru, limbajul şi stilurile de actorie specifice, cum ar fi acela în care actorul se află într-o anumită ipostază pentru a-şi stabili personajul. Machiajul special al actorilor (Keshy) reprezintă un element de stil uşor de recunoscut chiar şi de către aceia care nu sunt familiarizaţi cu această formă de artă niponă.

 Intrigile din piesele Kabuki se bazează de obicei pe evenimente istorice, drame, conflicte morale, poveşti de dragoste, istorisiri despre tragedia conspiraţiei sau alte poveşti binecunoscute. Durata medie a unei piese kabuki este de cinci ore (incluzând pauzele).

 După 1868, când Japonia s-a deschis influenţelor civilizaţiei occidentale, actorii s-au străduit să sporească reputaţia teatrului Kabuki şi să adapteze stilurile tradiţionale la gusturile culturale moderne. Astăzi, Kabuki este cel mai popular dintre stilurile tradiţionale ale dramei japoneze.

 Cuvântul „ka-bu-ki” este alcătuit din trei caractere care înseamnă „cântec” (ka), „dans” (bu) şi „acţiune” (ki), indicând natura compusă a acestei arte care include elemente de muzică, dans şi teatru, care în majoritatea celorlalte cazuri ar fi interpretate separat.