Scopul odios urmărit de Comintern: pierderea de către România a Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei și Dobrogei

Cominternul, organizația internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin, care avea ca scop lupta pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, a fost desființat la 15 mai 1943 de către un alt mare dictator, Stalin.

Bazele Cominternului au fost puse în martie 1919, de către bolșevici. Scopul declarat al Cominternului era de a lupta „prin toate mijloacele, inclusiv forța armată, pentru răsturnarea burgheziei internaționale și pentru crearea unei republici sovietice internaționale, ca etapă de tranziție către completa abolire a Statului“.

Orice organizație de sorginte comunistă care dorea să adere la Internațională trebuia mai întâi să accepte necondiționat un set de mai multe condiții, iar centrul să fie la Kremlin. Această supunere în fața Moscovei a fost unul dintre principalele motive care au făcut ca, în multe țări din Europa, partidele comuniste să fie interzise prin lege.

Spre exemplu, Partidului Comunist din România i-a fost impusă adoptarea poziției potrivit căreia România era nu un stat național, ci unul „de naționalități“, un stat imperialist creat prin război și prin voința Marilor Puteri imperialiste. De aceea, PCdR trebuia să militeze pentru autodeterminarea (până la despărțirea de stat) a provinciilor alipite României prin război: Transilvania, Bucovina, Basarabia și Dobrogea.

În vara anului 1920 o delegaţie a Partidului Socialist a mers la Moscova, având misiunea de a se informa asupra condiţiilor de afiliere la Comintern şi de a participa în calitate de observator la al doilea Congres al Cominternului care urma să se desfăşoare în perioada iulie-august. Delegaţii socialişti şi-au depăşit mandatul strict de informare pe care l-au primit de la conducerea Partidului Socialist şi la 3 decembrie 1920 au semnat angajamentul prin care promiteau să oblige conducerea partidului să accepte condiţiile de afiliere la Comintern şi să transforme Partidul Socialist în Partid Comunist.

La 11 mai 1921 Congresul Partidului Socialist a adoptat hotărârea de transformare a partidului, în Partid Comunist şi afilierea sa la Internaţionala a III-a Comunistă.

În România, în 1924, partidul de sorginte comunistă a fost scos în afara legii, fiind acuzat de acţiuni anti-româneşti – mai întâi printr-o ordonanţă militară dată de comandantul Corpului II de Armată din Basarabia, apoi în decembrie prin Legea „Mârzescu“, ministrul liberal al Justiției.

Rebeliunea de la Tatar-Bunar, din 15-18 septembrie 1924, orchestrată de Soviete cu sprijinul comuniștilor români, a făcut ca existența legală a acestui partid să devină un risc major pentru siguranța națională. Era vorba despre un partid care își propunea în mod oficial dezmembrarea României, afirmând în documentele sale programatice că Dobrogea trebuie restituită Bulgariei, Ardealul, Ungariei și, evident, Basarabia, „măreței Uniuni Sovietice”

Cominternul a fost dizolvat în mod oficial în luna mai a anului 1943. Măsura hotărâtă de Stalin a fost una de ordin propagandistic, pentru a-și demonstra bunăvoință față de Roosevelt și Churchill, care erau încă sceptici față de URSS.

Practic, activitățile Cominternului au fost preluate de alte organizații sovietice. Ulterior, în 1947 va fi înființat Cominformul, organizație-succesoare a Internaționalei, care va juca însă un rol mai puțin semnificativ.