Minunile de la Rădășeni. Mărturii despre harul Părintelui Petru Irimescu

Există locuri unde simțim mai puternic legătura dintre om și Dumnezeu! Există duhovnici care transmit atât de mult har prin simpla prezență, iar viața și sfaturile lor adeveresc aura de sfințenie dăruită lor de Dumnezeu cu atât de mult belșug! Sunt oameni care te cunosc, înainte să începi să le vorbești, sunt oameni care atunci când îi cunoști îți schimbă viața pentru totdeauna!

Cine a fost într-o duminică la Rădășeni, știe exact ce îl așteaptă! Rândul care se formează de la ușa altarului, până în spate la întrare, este unul care nu se sfârșește niciodată până la finalul Sfintei Liturghii! Sute de oameni caută alinare, rezolvare la toate problemele, o vorbă de duh care să le dea tărie pentru a continua să meargă mai departe!

L-am întrebat într-o zi pe Părintele Petru Irimescu cum reușește să le spună fiecăruia ceea ce este de folos, cu o exactitate chirurgicală? Roagă-te mi-a spus, rugăciunea este răspunsul! Simplu și totuși atât de greu de împlinit.

Minunile de la Rădășeni!

Acum câțiva ani fiul unei mame credincioase lucra pe lângă casă, iar la un moment dat, din neatenție a scăpat din strânsoarea mâinilor drujba, care i-a secerat degetele de la mâna dreaptă! A plecat într-o clipită la spital, însă șansele de recuperare erau extrem de scăzute, iar în ceea ce privește durerea după intervenția chirurgicală, imediat după ce dispăruse efectul anesteziei, devenise aproape insuportabilă! Nopțile treceau înecate în agonie și depresia începea să se instaleze! Într-un final ajung la Rădășeni, însă atunci când intră în biserică părintele Irimescu era pe punctul de a pleca! Ca o leoaică ce se agață de ultima speranță a strigat de față cu toată lumea la Părintele: Părinte am un mare necaz, nu mă lăsați! Părintele s-a oprit și a ascultat-o, după care a luat mâna fiului ei în propriile palme! S-a rugat preț de câteva secunde și i-a dat drumul întrebându-l dacă mai simte vreo durere? Agonia dispăruse, operația se prinsese ca prin minune! Toată lumea a început să plângă, trăind în aceea după amiază o mare și binecuvântată minune!

O altă minune!

Am fost cu un prieten la Părintele Irimescu, în urmă cu ceva vreme! Avea soția bolnavă, sau cel puțin așa îi spusese medicul la o ecografie! Cancer la sân! A căzut cerul peste ei, amândoi tineri, la început de drum! Noaptea de dinainte de a merge la Părintele, a fost scufundată în întuneric și lacrimi. Dimineața cu nodul în gât și cu inima cât un purice, au bătut plini de emoție la ușa casei! A ieșit soția părintelui, era prea devreme pentru asemenea îndrăzneală, însă pentru ei timpul avea altă viteză. Dintr-o dată apare părintele, cu zâmbetul și încurajarea specifică! Ce s-a întâmplat flăcăi, de ce nu aveți somn? Printre lacrimi, cu noduri în gât au povestit necazul, iar acum așteptau sentința, diagnosticul final, știind că părintele nu greșește niciodată! De îndată fața i s-a luminat, a zâmbit și i-a binecuvântat! Mergeți acasă sănătoși, nu are nimic soția ta! Însă pentru liniștea voastră mergeți și vă lămuriți, mai întrebați la vreo doi medici! Însă o să vă întoarceți la mine bucuroși! Mai mult decât atât, la final de an veți mai avea un copil! Totul s-a întâmplat cum a prezis părintele!