FOTO -- Jurnale cu aripi

La Școala Primară „Carol I”, în clasa cu nume de poveste — Croitorii de Aripi —, scrisul a devenit mai mult decât o temă: a fost o călătorie în sine. Copiii au fost invitați de Clubul de Jurnalism și Public Speaking să participe la un concurs aparte, în care premiul cel mare nu era doar un loc pe podium, ci întâlnirea sinceră cu propria voce. Provocarea? Realizarea unui jurnal personal, în care să povestească despre ei, despre pasiunile lor, despre ce înseamnă o zi perfectă la școală și cât de mult contează poveștile în viața unui copil.

Pentru câteva săptămâni, caietele au devenit oglinzi. Copiii au adunat gânduri, emoții, întrebări și curiozități. Unii au cerut păreri de la colegi, profesori, părinți. Alții și-au găsit curajul în tăcere și în liniștea paginii. Și toți, fără excepție, au învățat că fiecare om are o poveste de spus, chiar dacă uneori nu are încă toate cuvintele pentru ea.

„Ne-a plăcut să participăm la acest concurs deoarece am putut vorbi despre noi. Scriind în jurnal, ne-am putut ordona gândurile mai bine”, au spus copiii. Scrisul nu doar că i-a ajutat să se exprime, ci i-a învățat că introspecția poate fi o aventură.

Juriul, atent, răbdător și profund impresionat, a avut o misiune grea. „Toate jurnalele au fost bune. Dar, ca la orice competiție, unele au fost foarte bune”, a spus prof. înv. Monica Maria Priceputu, cea care a jurizat lucrările „cu ochiul cadrului didactic, dar și cu sufletul unui dascăl atent la evoluția copiilor”. Criteriile de evaluare au fost riguroase: conținut, acuratețea scrisului, gramatică, vocabular, creativitate, dar mai ales acel ingredient greu de definit: autenticitatea.

Copiii au primit drept premiu cartea „Robi și Iuri, un robot aiurit”, realizată de Clubul de Jurnalism și Public Speaking pentru Copii și Tineri, dar adevărata răsplată a fost altundeva. În încrederea crescută. În felul în care, după acest concurs, îndrăznesc să spună „eu sunt...” și să continue propoziția cu inimă întreagă. În emoția de a ține în mână o mini-publicație creată chiar de ei. În promisiunea altei provocări care va veni și pe care știu deja că o pot înfrunta.

Clasa „Croitorii de Aripi” nu poartă acest nume degeaba. În loc să croiască uniforme cu nasturi egali pentru toți, aici se coase curaj. Bucată cu bucată, cu fir de litere și ață de visuri, fiecare copil învață că vocea lui contează. Iar când vocea se aude, lumea devine mai clară, mai caldă, mai vie. Și poate chiar mai dreaptă.

Maura ANGHEL