Revoluțiile binelui. Despre cei care nu așteaptă aplauze, dar ridică vieți, carte cu carte, gest cu gest

În Iași, oraș al colinelor și al bibliotecilor, binele nu țipă, nu se grăbește, nu cere recunoaștere. El se strecoară în viețile celor mai tăcuți, adesea nevăzuți, prin mâinile unor oameni care aleg, zi după zi, să se implice. Să dăruiască. Să rămână. Să spună „da” atunci când totul în jurul lor pare să spună „nu se poate”.

Aici, printre ziduri vechi și inimi noi, voluntariatul s-a transformat într-o formă de respirație comună. Într-un limbaj mut al grijii. Într-un fel de a trăi în care binele nu este o strategie, ci un firesc.

Vacanțe pentru copiii care n-au ieșit niciodată din Iași

Pentru unii copii, marea nu e decât un cuvânt în manualul de geografie. Vacanța – o promisiune mereu amânată. Bagajele nu se fac niciodată, iar fotografiile sunt doar ale altora. Până într-o zi. Până într-un microbuz încărcat cu entuziasm, emoție și voluntari.
Fie că vorbim de tabere organizate cu trudă de Asociația „Glasul Vieții”, de proiectele derulate de părintele Dan Damaschin, acești copii fac primii pași în lume cu ochii mari și inima plină. Pentru că cineva a crezut în ei. La fel și

oamenii de la Zâmbetul Nostru, și ei oferă vacanțe. Ei nu întreabă „de ce ai ajuns așa?”, ci „ce putem face împreună, de azi înainte?”. Aici, nu se repară. Se crește. Încet, cu blândețe.

Cărți cu suflet și sprijin pentru cei rămași pe marginea visului

Voluntarele Inner Wheel Iași sunt femei care în loc să se întrebe „cine are grijă de ceilalți?”, devin ele însele răspunsul. Au inițiat campanii precum „Cărți cu suflet pentru copii speciali”, oferind titluri alese și noi prietenii de hârtie copiilor din școala specială „Constantin Pufan”.

Dar au mers mai departe. Au îmbrățișat, cu generozitate, o echipă de rugby din Gârbești, formată din copii care învață că sportul poate fi și mângâiere, nu doar efort. Le-au dus echipamente, sprijin, și încrederea că și ei contează.

Iar de Crăciun sau Paști, pașii lor ajung tăcuți pe holurile Institutului Regional de Oncologie Iași, unde oferă daruri pacienților. Nu pot lua durerea cu totul, dar pot aduce lumină în camerele cu pereți albi și speranțe fragile.

Burse, școli, demnitate

În Iași, Rotary, Rotaract, Lions și Inner Wheel nu sunt doar cluburi. Sunt punți. Între elevi cu minți strălucitoare, dar fără posibilități, și o educație pe care altfel n-ar fi avut-o.
Au dotat școli din mediul rural, au oferit burse, au creat proiecte care nu dau pe-afară de spectacol, dar hrănesc viitorul. Cu încredere. Cu continuitate.

Cartea ca destin. Educația care salvează

Toți cei care se implică au înțeles un lucru esențial: binele care se dăruiește devine viitor doar prin educație. De aceea, campaniile lor încep adesea cu o bibliotecă într-un dulap, o carte într-un rucsac, un copil care învață să citească despre lumi care îl așteaptă. Și, odată ce învață, nimeni nu-i mai poate lua lumea aceea înapoi.

Cine mai face voluntariat în Iași? Oameni care nu se întreabă dacă sunt suficienți, ci care știu că uneori, un gest mic poate însemna „da, exiști”. Oameni care cos împreună frânturi de viitor și le așază în brațele celor care nu au avut parte nici măcar de prezent. Sunt dascăli. Medici. Mame. Tineri. Pensionari. Suntem noi. Sunteți voi. Sunt, poate, cei de care n-ați auzit niciodată. Dar datorită lor, Iașul respiră și altfel. Mai blând pentru că binele nu are nevoie de aplauze, ci de continuitate.

Maura ANGHEL