Tradiții uitate, oameni vii. Ce mai înseamnă să fii moldovean în era 2.0

 * moldoveanul de azi nu mai trăiește ca în poveștile bunicilor, dar nici nu și-a pierdut rădăcinile * între sarmale de pe TikTok, horă pe asfalt și dorul de „acasă” spus în 1.000 de feluri, descoperim în 2025 o identitate care se reinventează

În 2025, moldoveanul nu mai e doar cel din poveștile lui Creangă, cu căciula pe-o ureche și gluma-n buzunar. Este și studentul din Iași care face vloguri despre borșul de sfeclă, și tânăra din Londra care poartă ie la evenimentele culturale românești, dar plătește în lire. E influencerul care duce mămăliga în trend și profesoara care predă despre Eminescu prin storytelling digital. Într-un fel surprinzător, rădăcinile și-au găsit noi căi de a da roade.

Cine mai cântă „Trandafir de la Moldova” la nunți? Cine mai știe legile nescrise ale șezătorii, secretele cozonacului cu cinci dospiri sau ritualul tăierii porcului de Ignat? În 2025, să fii moldovean nu mai înseamnă ce însemna odinioară. A fi moldovean în timpurile lui 2.0 nu e o formulă, ci o emoție, o tensiune între ce-a fost și ce-ar putea fi.

„Mă simt moldovean când îmi trag sufletul”

Ionel, 62 de ani, din Deleni, stă pe prispă și își scarpină mustața. „Ne-am pierdut cântecele, domniță. Ne-am pierdut și graiul. Da’ încă mai știm să ne tragem sufletul cu un păhărel, cu o poveste și-un colț de mămăligă”. El nu are Facebook, dar ne arată cu mândrie o cingătoare țesută de mama lui, „cu simboluri străvechi, cu rost”. Pentru el, a fi moldovean nu ține de acte sau granițe, ci de tihnă, răbdare, și „să nu te lepezi de ai tăi”. Are trei copii plecați la Londra, dar spune că „toți revin acasă cu capul plecat și inima plină. Asta e Moldova: te așteaptă”. În contrast total, Ioana, 28 de ani, din Bazga, este influencer cultural. Cântă și postează pe Instagram dansuri moldovenești în slow-motion, poartă ii stilizate și cântă la vioară pe beat electronic. „Vreau să-mi port rădăcinile ca pe un tatuaj cool, nu ca pe o povară”, spune ea. Crede că noua generație nu uită tradițiile, ci le decupează, le reinterpretează și le poartă cu mândrie. „Bunicii noștri mergeau cu colinda, noi o dăm pe live. Dar esența rămâne: conexiunea”, râde Ioana.

Moldova profundă: între dor și exod

Satul românesc moldovenesc se golește. În 2025, avem comune în care trăiesc mai mulți bătrâni decât copii. Lăzile de zestre rămân nedeschise, iar moldovenii din diaspora trimit acasă tradiții reinterpretate: fac colaci la Paris, sărbătoresc Sânzienele în Dublin, pictează ouă la Florența. „Când ești departe, îți vine să plângi și după plopii de la poartă”, mărturisește Mihaela, asistentă medicală în Belgia. „Acolo am salariu, dar aici am sufletul”.

Sociologii spun că identitatea moldovenească e în proces de „recompunere”. Nu se mai definește prin trecut, ci prin capacitatea de adaptare. Nu doar plug și hora, ci și IT, artă, activism civic și branduri personale. A fi moldovean în 2025 înseamnă și să faci antreprenoriat rural, să creezi conținut online cu accente locale și să scrii poezii cu influențe arhaice.

A fi moldovean în 2025 e o formă de rezistență blândă. E un dans între dispariție și renaștere, între rușine și mândrie, între global și local. Moldova nu piere, ci se reconfigurează, se coase din nou, fir cu fir, poveste cu poveste.

Maura ANGHEL

Umorul, ospitalitatea și dorul – acestea par să nu se fi pierdut. Moldoveanul râde cu poftă, gătește cu măsură și suferă frumos. Are o bucurie de a trăi simplu, chiar dacă o face în blocuri de sticlă. Are o artă a conversației care nu se predă nicăieri. Iar în 2025, poate mai mult ca oricând, moldoveanul este că moștenirea sa nu e doar ce a primit, ci și ce alege să ducă mai departe. Dacă uităm, pierdem mai mult decât obiceiuri – pierdem o limbă care știe să aline și să înveselească. Pierdem poveștile din cuptorul de lut și cântecele din vocea unei bunici. Pierdem sensul subtil al cuvântului „acasă”.