Povestea Babei Dochia și a Mărțișorului

 * potrivit tradiţiei populare, în prima zi de primăvară, 1 martie, este prăznuită Sfânta Evdochia, sau Dochia, cum mai este cunoscută * legenda spune că ea i-a tors un fir în al și roșu lui Mărțișor * de atunci este obiceiul ca părinţii să le lege copiilor, de 1 martie, o monedă de aur ori argint la gât sau la mână

Cine altcineva decât o femeie ar putea deschide luna martie şi ar putea aduce primăvara? Şi cine altcineva ar putea spune mai frumos povestea Mărţişorului decât cea care a creat-o?
Potrivit tradiţiei populare, în prima zi de primăvară, 1 martie, este prăznuită Sfânta Evdochia, sau Dochia, cum mai este cunoscută. Dar ştiţi că Dochia a fost un personaj real, o femeie frumoasă şi bogată, care şi-a trăit tinereţea în desfrâu? Spre bătrâneţe s-a pocăit, s-a botezat şi şi-a împărţit averea la săraci, apoi s-a retras la o mănăstire, unde a făcut multe minuni. Slujitorii cultului creştin i-au pus ziua de celebrare la începutul Anului agrar (1 martie) şi au făcut-o pe Dochia stăpână a naturii, lucru subliniat şi de numeroasele credinţe care instituie interdicţii severe în ziua ei, spre a evita capriciile vremii.
Dochia este stăpână peste primele zile de primăvară, zilele Babei, cum mai sunt cunoscute. Legenda spune că pe timpul când trăia, Dochia a plecat într-o zi cu o turmă de oi pe munte. Fiind foarte frig, a îmbrăcat nouă cojoace şi a pornit pe cărările pieptişe. Mergând ea cale lungă, de la 1 martie a început a se face vreme frumoasă şi neputând a-şi duce cojoacele, a început să le scoată, câte unul în fiecare zi. În ziua în care a dezbrăcat ultimul cojoc era un ger aşa de aspru că Dochia a îngheţat împreună cu toată turma.
Femeile din lumea satului îi prăznuiesc ziua de sărbătoare, fiind convinse că altfel vor atrage mânia Babei, care va întoarce frigul iernii. În această zi se fierbe bostan alb şi se dă de pomană de sufletul Dochiei. De ziua Dochiei este bine să torci, spune legenda, însă ce te faci când obiceiul aproape a dispărut?
Bănuțul lui Mărțișor
Se spune că în timp ce urca spre munte cu oile, Baba a tot tors până într-o zi când a găsit un bănuţ, pe care l-a legat de firul ieşit din caier. Aşa i-a tors Dochia firul lui Mărţişor, iar de atunci este obiceiul ca părinţii să le lege copiilor, de 1 martie, o monedă de aur ori argint la gât sau la mână. Bănuţul trebuie să fie agăţat de un şnur făcut din două fire răsucite, unul alb, altul roşu. Obiceiul s-a păstrat peste veacuri şi a trecut de la copii şi la oamenii în toată firea, care în fiecare an, în prima zi a primăverii, îşi dăruiesc mărţişoare. Se spune că mărţişoarele trebuie purtate până în Ziua Mucenicilor (9 martie), când se scot şi se leagă de ramura unui pom tânăr.
Dochia şi Mărţişorul dau şi primele semne ale vremii de primăvară. Se spune că dacă de ziua Babei va fi timp frumos, atunci primăvara şi vara vor avea zile frumoase, iar de nu, urâte şi posomorâte. Dacă în cele nouă zile ale Babei va ninge şi va fi frig, atunci primăvara va fi friguroasă şi furtunoasă. Potrivit oamenilor satului, Dochia ne arată şi cum vor fi recoltele: dacă plouă de Mărţişor, anul va fi bogat. Se spune în popor că de Mărţişor flăcăii trebuie să îşi aleagă o zi a Babei ca să afle cum le va fi nevasta – urâtă sau frumoasă, după cum ziua Babei va fi senină sau mohorâtă.
Într-o altă legendă despre Baba Dochia, voinicul care o ajută pe noră îi dă o anumită piatră cu care să spele lâna. Când e pusă în apă, piatra degajă o spumă roșie ca sângele și apa începe să clocotească.
Uneori, nora lipsește pur și simplu din povești, așa că baba urcă la munte fără un motiv. Își ia cu ea furca, fusul, un caier de lână. Acest amănunt este important având în vedere că în ziua de Baba Dochia femeile nu lucrau nimic altceva în afară de tors.
Se zice că serbarea prin nelucrare se face pentru a domoli mânia babei Dochia și frigul de primăvară, ca să nu zacă nimeni din casă de vărsat sau să moară înecat.
Maura ANGHEL