Povestea medovuha, băutura nemuririi în Rusia

Medovukha – băutură cu specific rusesc, apare pe mesele slavilor păgâni, încă din cele mai vechi timpuri. Datorită mierii, cu proprietățille sale naturiste, această băutură a fost considerată unica ce putea fi folositoare în tratarea bolilor. Medovuha e o băutură națională pentru ruși, precum whisky pentru Scoția, sake pentru Japonia sau tequila pentru Mexic. Medovukha, având la bază mierea fermentată, e cunoscută sub numele de mied la popoarele germanice sau hidromel la cele latine. Cei mai vechi indoeuropeni considerau mierea drept un produs sacru. Obiectele găsite în sanctuare aveau reprezentate imagini în care se putea observa procesul de fermentare a mierii. Indoeuropenii credeau că în Lumea de Sus, în Ceruri, exista râuri de miere, iar băutură din miere era legată de imaginea „ploii de miere”, care curge pe pământ din râul celest. De aceea, băutura poartă ideea de „nemurire”. E băutura zeilor, a nemuririi, cea care dă înțelepciune. Această băutură era răspândită și la germani, romani, greci, triburile baltice, vechii prusaci, celți, slavi și finlandezi, dar mai ales la strămoșii nostrii traci. La germanici, miedul era considerat drept un dar al zeilor pentru oameni din partea lui Odin (Wotan), Părintele Ceresc al oamenilor. Tot la germanicii scandinavi, această băutură era văzută drept „apa vie”, care poate aduce la viață morții. La slavi, băutura din miere avea un caracter ritualic desăvârșit, fiind dedicată zeilor. Mierea nefermentată, la greci, purta numele de ambrozie și constituia hrana zeilor, moștenită de la titani și giganți.
În Rusia, băutură din miere avea numele de „miod” sau „medok”. Această băutură se pregătea punând mierea la fermentat de la 5 la 20 ani în butoaie nesterilizate de stejar (arborele sfânt al indoeuropenilor). La triburile slave păgâne, stejarul este arborele cel sfânt al zeului Perun. Începând cu sec XI, se practica metoda fierberii, datorită căreia băutura putea fi gata peste o lună; totuși mierea trebuia să fie sterilizată prin fierbere. În perioada medievală, în Rusia, băutură era folosită în ritualuri care serbau zilele de naștere sau în sărbătorile de familie, ca semn de ospitalitate, fiind consumata înainte de masa. În sec al XV-lea, aproape că se sfârșește pregătirea băuturii, ce presupunea lăsarea la fermentat timp de 5-20 ani și dispare ritualul folosirii băuturii înainte de masă. În secolul al XVII-lea, medovukha pregătită prin fierbere devine rară, fiind înlocuită cu vinul (venit pe filiera creștină, mai ales după tirania iudeo-creștină a lui Petru cel Mare). Către sec al XIX-lea, pregătirea prin fierbere a mierii renaște, iar odată cu ea, și miodul sub numele de „medovukha”.
Rețetă: 3 l apă, 450-500 g miere naturală și 50 g drojdie. Puneți apa la încălzit până la o temperatură de ce mult 80 de grade, adăugați miere și amestecați pentru că mierea să nu se lipească de vas. Nu lăsați ca întreaga compoziție să fiarbă. Se răcește până la 30 grade, apoi se adaugă drojdia. După gust, se poate adăuga sucul unei jumătăți de lămâi. Lăsați sticla la rece timp de o săptămână.