Motivele tribunelor goale la Cupa Mondială a Cluburilor

Turneul, care anul acesta se desfășoară într-un format nou și este găzduit de Statele Unite, cuprinde în total 63 de meciuri. Acestea sunt împărțite între 12 orașe din toată țara, iar majoritatea stadioanelor implicate impresionează prin capacități mari – nu mai puțin de opt dintre ele pot găzdui peste 60.000 de spectatori.

Totuși, acest aspect s-a dovedit a fi uneori contraproductiv. Multe partide nu reușesc să atragă suficienți fani pentru a umple măcar jumătate din stadion, iar tribunele goale afectează serios percepția generală asupra evenimentului. Un exemplu grăitor este duelul dintre Los Angeles FC și Chelsea, desfășurat la Atlanta, unde au fost prezenți puțin peste 22.000 de spectatori. Deși cifra nu este neapărat mică în sine, într-o arenă cu o capacitate de 71.000 de locuri, impactul vizual a fost dezamăgitor.

După meci, acesta a fost unul dintre subiectele chiar și pentru antrenorul clubului londonez, Enzo Maresca, obișnuit cu stadioanele sold-out din Premier League. "Un mediu ciudat, stadionul era aproape gol", a subliniat el.

Iar acesta nu a fost un caz izolat. Aproape 53.000 de locuri goale au rămas și pe MetLife Stadium, care a găzduit un duel atractiv între Fluminense și Dortmund. Și mai dramatică a fost situația la partida dintre River Plate și Urawa Red Diamonds, unde circa 60.000 de scaune au rămas libere. Cea mai slabă asistență de până acum a fost înregistrată la duelul dintre Ulsan și Mamelodi Sundowns: doar 3.412 spectatori în tribune.

În timp ce imaginile transmise la televizor reușesc adesea să mascheze cu dibăcie numeroasele locuri libere, realitatea de pe stadion este mult mai greu de ascuns. De multe ori, spectatorii prezenți asistă la un peisaj dezolant, cu inelele superioare ale arenelor multifuncționale complet goale.

Distanța și popularitatea fotbalului – factori-cheie ai asistenței modeste

Motivul tribunei goale la Campionatul Mondial al Cluburilor ține de mai mulți factori, iar unul dintre cei mai evidenți este locația: turneul are loc în Statele Unite, o țară în care „soccer”-ul, în ciuda efectului Messi și a altor staruri, nu se bucură încă de popularitatea marilor sporturi americane.

Totodată, SUA reprezintă o destinație greu accesibilă pentru fanii din alte colțuri ale lumii, mai ales din Europa sau America de Sud. Costurile ridicate și distanțele mari descurajează deplasarea, mai ales în contextul unei competiții care nu are, cel puțin în acest moment, prestigiul Ligii Campionilor sau al campionatelor naționale.

Mulți suporteri europeni abia dacă urmăresc partidele la televizor, cu atât mai puțin să se gândească la o călătorie peste ocean. Așteptările sunt însă diferite pentru Mondialul naționalelor din 2026, care va fi organizat tot în SUA (alături de Canada și Mexic), și unde se estimează o prezență semnificativ mai mare de suporteri europeni.

Un alt motiv important care contribuie la tribunele goale de la Campionatul Mondial al Cluburilor este ora de disputare a meciurilor. Multe dintre partide au fost programate în timpul orelor de lucru, când majoritatea americanilor sunt la serviciu, ceea ce face imposibilă participarea spontană.

Pe lângă acest aspect, prețurile biletelor – considerate de mulți prea mari pentru nivelul competiției – dar și valul de căldură care afectează în prezent o mare parte a Americii de Nord pot descuraja prezența la stadion.

Totuși, pentru a fi corecți, trebuie menționat că unele meciuri s-au desfășurat într-o atmosferă electrizantă. Asta li se datorează în special fanilor sud-americani, în special brazilieni și argentinieni, care tratează Mondialul Cluburilor ca pe un adevărat eveniment de sărbătoare – spre deosebire de majoritatea suporterilor europeni.

De exemplu, meciul de vineri dintre Bayern și Bokou Juniors a fost unul extraordinar din acest punct de vedere, care a fost lăudat de Vincent Kompany după meci. "De necrezut, de necrezut", a declarat antrenorul lui Bayern.

Fanii lui Urawa Red Dragons merită cu siguranță și ei laude. Deși au fost nevoiți să parcurgă peste opt mii de kilometri din Japonia pentru meciul cu Inter, aceștia au sosit în număr mare și, pe lângă o bună susținere, au pregătit și un coregrafie.

Deși prezența la Campionatul Mondial al Cluburilor nu poate fi catalogată drept dezastruoasă, este evident că există un potențial considerabil de îmbunătățire. Rămâne de văzut dacă în fazele superioare ale competiției interesul publicului va crește și tribunele se vor umple, așa cum organizatorii speră.