Poli Iaşi - Dunărea Călăraşi 2-0. Am anticipat bine, meciul n-a fost deloc o glumă!

 * premiza disputei, pericolul clasic atunci când înfrunţi în adversar mult mai slab: nu ai concentrare, îl tratezi la „preţ de seminţe” * o victorie în stil clasic italian, obţinută prin pragmatism şi concentrare * obiectivul sezonului, deja îndeplinit

 

 La prima vedere, jocul de vineri, din Copou, părea un mizilic, o simplă formalitate pentru alb-albaştri. Adversarul, o echipă deja retrogradată, fără punct şi fără gol marcat în play-out, doar şapte puncte strânse în tot campionatul, un lot dominat de juniori fără experienţă şi fără capacitate chiar şi la modestul nivel al play-out-ului Ligii 2.

Am spus însă, în avancronica partidei, că va fi o dispută mult mai încinsă şi mai echilibrată decât o arată estimările „hârtiei”. Pentru că, în primul rând, oaspeţii nu aveau ce pierde, nu aveau nicio presiune, au venit la Iaşi doar ca să-şi etaleze talentele. Apoi, pericolul clasic atunci când înfrunţi în adversar mult mai slab: nu ai concentrare, îl tratezi la „preţ de seminţe”, rişti să intri în jocul lui, să te enervezi, să nu mai iasă nimic. Decât o întâmplare, un contraatac, o degajare, ai luat un gol şi urmează purgatoriul, ba chiar drumul spre Infern.

Antrenorul Costel Enache a intuit la timp pericolul şi a insistat pe concentrare maximă, evitarea desconsiderării adversarului şi joc la rezultat. Ca atare, n-a fost un joc spectaculos, nici un galop de sănătate, doar o victorie în stil clasic italian, obţinută prin pragmatism şi concentrare. Dar s-a împlinit primul mare obiectiv.

 

Costel Enache: „Nu am avut niciun an aşa de greu”

Echipa a scăpat de emoţiile barajului, staff-ul tehnic se poate concentra acum pe campania din ediţia următoarea, cea prin care se ţinteşte promovarea în Liga 1. Mai sunt două meciuri oficiale, o să fie ceva vacanţă, apoi abordarea noului sezon. Dacă se merge pe ideea stabilităţii, atât la nivel de lot, cât, mai cu seamă, la cel al băncii tehnice, e foarte bine. Iaşul are răgaz suficient pentru a pregăti dificilul asalt de la anul.

Sezonul 2021/2022 e practic încheiat. A fost unul al reaşezării, unul mult mai epuizant decât pare. Antrenorul Politehnicii a şi recunoscut asta la finele partidei de vineri: „Eu am vorbit de multe ori în decursul campionatului, chiar de la început. Am spus un lucru la început de care nu m-am dezis niciodată. A fost un an greu pentru mine. Mă simt atât de epuizat încât am făcut un review asupra carierei mele şi nu am avut niciun an aşa de greu. Am simţit o presiune enormă, pentru că am avut sprijin foarte mare de la oamenii din jurul meu, de la conducători, de la oameni care susţin echipa. Sunt oameni care chiar iubesc clubul acesta şi au făcut tot ce pot pentru el. A căzut pe mine această responsabilitate şi am încercat cu tot ce am putut eu să fac cât mai bine lucrurile. Am avut mare spriijin de la jucători. Şi am avut un nucleu cu câţiva jucători cu mare experienţă, care au gestionat bine momentele dificile din campionat. Dar pe lângă aceşti jucători cu experienţă am avut un grup de jucători foarte tineri şi lipsiţi total de ce înseamnă noţiuni de responsabilitate fotbalistică. Şi nu din vina lor. Niciodată nu am scos în evidenţă faptul că noi jucăm meciuri decisive cu cinci Underi, cu jucător de la Liga a 5-a, cu jucători care au fost rezerve la Liga a 3-a. Lucrurile astea nu se pot transforma peste noapte. Dacă aţi avut aşa pretenţii de la mine, v-aţi păcălit! Iar dacă cineva poate să facă de pe azi pe mâine ceva, este un super magician!”.

Din această declaraţie se înţelege perfect importanţa meciului de vineri, despre care am scris că nu va fi deloc uşor, ba chiar va avea valenţele unui derby straniu. Aşa a şi fost. A trecut, am câştigat, tocmai s-a deschis un nou capitol în existenţa Politehnicii Iaşi... Marcel FLUERARU