Rușine istorică, în Copou!

Minutul 95. Arbitrul Iulian Dima fluieră finalul partidei de la Iași, dintre Politehnica și Gloria Buzău. Scor final 1-2. În corul de fluierături al tribunei, signalul centralului Iulian Dima nu se distinge. Doar semnalul său energic cu brațele arătând centrul terenului le dă de știre jucătorilor că s-a terminat. Tabăra adversă se bucură ca după o partidă a supraviețuirii. Gazdele, ușor nepăsătoare, pornesc spre tunelul care dă la vestiare. Unii discută anumite faze, alții își felicită, din mers, adversarii. La tribuna cu oficialități nu contenesc zâmbetele. Un fel de teatru ieftin pus în scenă de managerii clubului de conjurații și ifose deschis, nu de mult, în capitala Moldovei.

Zâmbesc, fără să știe de ce, chiar și cele trei domnișoare aduse de un alt ageamiu să împartă ecusoane jurnaliștilor, să-i pună să semneze de primire și de predare, să le explice traseul de neabătut către capsula șantieristă din mijlocul tribunei B. O mascaradă repugnantă, o miștocăreală ce se vrea intimidantă, aidoma peliculelor cu gangsteri, menită să înfunde gura presei. Zâmbește cu gura până dincolo de urechi și autorul, managerul media al clubului, cu tricoul său personalizat, neșovăitor în slava celor ce au lungit și lățit doctrine politice pentru a-l face să încaseze și el o dodoloață simbrie.

Bineînțeles, „capo di capi” nu apare în fața presei. El nu dă explicații oricând. O face doar atunci când echipa pe care o păstorește câștigă și e pe val. Sâmbătă, n-a fost cazul. Nici măcar rândașii lui nea Cornel nu par dispuși să explice drama. Pentru că, indiferent ce veți înțelege din declarațiile lui Tony da Silva, un portughez impins pe banca echipei, nu sunt multe lucruri de explicat! Eșecul e uriaș și se vede nu doar de la peluză! Pentru cine vrea să înțeleagă…

În primul rand, e de neînțeles prezența unui antrenor submediocru la Poli. Apoi, ușurința, larghețea cu care managerii clubului concediază și angajează jucători, ca la un târg de zilieri. Dacă cineva dă buzna, mâine, prin birourile clubului, iese de acolo cu o sacoșă burdușită cu CD-uri de la impresari. De fapt, doar de la unul, că nu sunt mulți „vulturii” agreați în Copou!

Apoi, dacă tot aduci jucători, e bine să găsești măcar unii de talie M, nicidecum personaje cu burțile umilind mințile! Or fi ei gratis (pardon, doar de comisioane mici, că nimeni nu dă explicații nimănui despre subiect!), dar măcar să știe, când intră pe teren, încotro atacă cei din trupa sa. Sâmbătă, din nefericire, toată lumea din teren dădea mingea înapoi. Cum să pleci pe atac și să pasezi portarului!? S-o fi modernizat conceptul de joc prin Portugalia, dar așa ceva nu vezi nici la liga a cincea din patria Mioriței!

Despre manageri, cu dragoste, au punctat suporterii pe rețelele sociale ale clubului. Nu merită să rușinăm într-atât hârtia. Oamenii aceștia au fost nominalizați la clubul de fotbal „fanion” al Iașului pe criterii de orice tip, mai puțin de performanță sportivă. Cum altfel, când, după câțiva ani de activitate, cu injecții financiare uriașe din banii ieșenilor, nu reușești să scapi de datorii... Astăzi, clubul are datorii uriașe către jucători, către stat, către persoane private, către...

În fine, să revenim la fotbal, că despre administrarea clubului va ieși, cu siguranță, cineva să ne explice măcar ce s-a ales de banii ieșenilor cu care Poli se îndestulează de ani buni!

Așadar, sâmbătă, Poli Iași a pierdut lamentabil, pe propriul teren, în fața unei nou-promovate. A deschis scorul, a ratat un penalty (mai ține minte cineva care a fost ultima partidă în care Alin Roman s-a remarcat cu ceva?), dar a fost umilită, pe final, de câțiva fotbaliști magistral puși în teren de un antrenor fără ifose, care a confirmat în fotbalul românesc – Andrei Prepeliță.

Politehnica Iași n-a știut să ducă mingea în fața porții. N-a avut mijloc, nici „aripi” (apropo, „catalanul” Tailson ce joacă, sau mai curând, de ce joacă?), ci doar o apărare șvaițer. Plus un portar nesigur. Plus un antrenor lipsit de idei, care citește jocul după cum îi transmite un prieten din tribună. Pare incredibil, dar așa este!

11 jucători aduși, în această vară, la Poli. Nu cred că sunt doi sau trei antrenori iscusiți prin fotbal care să poată închega o echipă din materialul trimis de impresari la Iași. Printre ei, evident, nu se află Tony da Silva.

Desigur, timpul le rezolvă pe toate, vor gândi cei chemați să facă ceva  pentru ca Poli să iasă din impas. Dar, nu, de data aceasta e nevoie de mult mai mult decât de timp. E nevoie urgentă de schimbare!

Dan M.BREZULEANU