Ce cadou e obligat Toni Iuruc să îi ducă Simonei Halep. E una dintre cele mai importante tradiții la machedoni

Nunta anului în România, cea a Simonei Halep cu Toni Iuruc, a inclus inevitabil și câteva tradiții machedonești, păstrate cu multă grijă de comunitatea de aromâni. Chiar dacă globalizarea și-a spus cuvântul în cazul multor comunități și moșteniri culturale, la nunta Simonei Halep cu alesul inimii sale nu vor lipsi câteva momente speciale. Cu steagul alb, la poarta Simonei

Unul dintre aceste momente e legat chiar de începerea nunții. Prin tradiției, mirele, însoțit de nași și de părinții săi, merge acasă la mireasa sa însoțit de un steag alb, cusut de cineva din familia sa, în preziua nunții.

Hlambura, cum o numesc cunoscătorii, e formată dintr-o pânză albă legată de o flamură în formă de cruce, la care se adaugă trei mere. Întreaga această poveste vine din istorie, machedonii construind această tradiție aparte încă din vremea în care erau conduși de otomani.

Cum aceștia nu-i prea suportau pe creștini, aromânii și-au folosit inteligența pentru a masca crucea, simbolul religios principal în creștinism, ”îmbrăcând-o” într-un steag alb, semn al păcii și al bucuriei, dându-le astfel tuturor de veste că au de-a face cu un un eveniment de bucurie, iar nu cu vreo agresiune.

Cu acest steag alb în mână ar trebui să meargă Toni Iuruc la casa alesei sale, însoțit de către nași, un bun amic de-al său, dar și de tatăl său, socrul mare.

Conform altei tradiții, respectate până azi, socrul cel mare ia cu el o sticluță de țuică. Ajuns la casa cuscrului, el dă binețe și bea un prim pahar cu socrul mic, care la rândul său are pregătită și el o sticluță cu producția proprie de țuică.

Cei doi, socrul mic și socrul mare, consumă paharele de țuică într-un mod aparte, încrucișându-și brațele, semn al viitaorei lor încuscriri.

Nu se vor dansa hore

În ceea ce-l privește pe ginere, acesta mai trebuie să vină la casa fetei cu o pernă cu pânză alba, pe care sunt cusute cel puțin trei bijuterii, de obicei din aur, dar care pot fi și diamante sau din alte metale prețioase, ca platină și zirconiu, semn al prețuirii speciale acordate viitoarei sale mirese.

Numărul bijuteriilor trebuie să fie impar, dar poate depăși cifra trei.

”La nunțile aromânilor nu se dansează niciodată hore. Nu veți vedea așa ceva la noi. Noi dansăm doar în cor, în care capul și coada nu se unesc niciodată”, a declarat pentru impact.ro Sorin Anagnoste, președintele Aasociației Culturale a Aromânilor din România.

În capul corului stă, de cele mai multe ori, fie mirele, fie nașul, fie unul dintre socrii, dar din mâna lor nu va lipsi același steag alb, purtat de mire la casa miresei, în preambulul evenimentului.

Tradiții la care s-a renunțat

În ceea ce privește mâncărurile și alte dansuri machedonești, Ion Nicolae, și el reprezentant de seamă al comunității aromâne de la noi, spune că tradiția acestora nu se prea mai respectă.

„Nu mai poți cere oamenilor să mănânce azi iahnie sau bulz de mămăligă cu brânză de oaie, fiindcă păstoritul era cândva principala ocupație a aromânilor.

Nici tradiția preparării speciale a pâinii mâncate la nuntă , însoțită de diverse cântări, nu se mai respectă.”, a declarat Ion Nicolae pentru playsport.ro.

Iar cât privește obligația, ce părea până nu demult, mai mult decât sfântă, de a-ți învăța copii limba aromână, nici ea nu mai e la fel de respectată.

„Totul stă la mâna părinților. Dacă ei hotăresc că nu mai sunt aromâni, ci americani, atunci învață doar enlgeza. Vremurile nu mai sunt încărcate de simbolistica de altădată, așa că multe tradiții s-au pierdut sau au rămas golite de conținut.”, a adăugat Ion Nicolae.