Paștele în stories. Ce înseamnă sărbătoarea pentru Generația Z

 * pentru Generația Z, Paștele nu mai este despre coji de ouă sub masă sau despre cele mai bune haine scoase din dulap * este o sărbătoare care încearcă să-și păstreze miezul într-o lume grăbită, hiperconectată, dar și profund sensibilă * tradițiile se decupează, se mixează, se remixează * lumina nu mai e doar la biserică, ci și în felul în care aleg să fie mai buni, să se cunoască, să se regăsească

Nu mai are gustul de altădată, dar nici nu e complet abandonată. Pentru Generația Z, Paștele nu mai vine cu aceleași rigori și așteptări ca pentru părinți sau bunici. Tinerii aleg, din moștenirea simbolică a acestei sărbători, exact ceea ce rezonează cu ei: un sens interior, un gest de comuniune sau, uneori, doar o pauză cu vibrație bună. Colorează feed-ul de Instagram, nu ouăle, scriu mesaje creative, nu urări formale. Și, dincolo de toate, caută autenticitate.

Ce păstrează: liniștea, familia și simbolul luminii

„Îmi place că în perioada Paștelui totul se mai liniștește. Nu doar traficul, ci și oamenii”, spune Teodora, 19 ani, din Iași. „Chiar dacă nu sunt o persoană religioasă, aprind lumânarea în Noaptea de Înviere. Mi se pare un moment magic”.

Mulți tineri din Generația Z păstrează obiceiul de a merge la biserică în noaptea Învierii, nu neapărat din convingere religioasă profundă, ci pentru că le oferă o emoție colectivă, un simbol al apartenenței. Nu se grăbesc să rostească rugăciuni, dar privesc lumina ca pe un gest de împăcare și înnoire. „Pentru mine, Paștele e ziua în care îmi sun toți bunicii. Poate și singura zi în care fac asta fără să mă simt forțat”, recunoaște Andrei, 17 ani. Pentru el și pentru mulți din generația lui, tradiția se păstrează în formă afectivă, nu formală.

Ce transformă: ouăle, mesele și hainele bune

Vopsitul ouălor rămâne, dar într-o formă adaptată. Se folosesc tehnici moderne, se pictează personaje anime sau logo-uri, se postează procesul pe TikTok. Meniul tradițional – drob, friptură, pască – este adesea reinterpretat vegan sau minimalist, iar „hainele de biserică” sunt, de multe ori, înlocuite cu outfituri casual, dar stilizate pentru selfie-ul de sărbătoare. „Nu mănânc miel, dar îmi place să fac brunch de Paște cu prietenii. Fiecare aduce ceva și povestim. Asta e tradiția mea acum”, spune Iulia, 18 ani. Pentru Generația Z, sărbătoarea înseamnă comunitate, dar una aleasă, cu oameni care le împărtășesc valorile și vibe-ul.

Ce resping: morala impusă și obligațiile rigide

Tinerii se simt adesea striviți de pretențiile morale și dogmatice care vin la pachet cu Paștele. Postul este văzut mai degrabă ca un exercițiu de detox emoțional sau digital, nu religios. Iar spovedania – dacă există – e rar făcută în fața unui preot, ci mai degrabă printr-un jurnal, un blog sau o conversație sinceră. „Ce nu-mi place la Paște? Întrebările de la rude. Ce note ai? Ai prietenă? Ce planuri ai?. M-aș bucura dacă m-ar întreba cum mă simt”, spune Vlad, 16 ani. Pentru această generație, presiunea sărbătorii nu mai e acceptabilă. Paștele nu mai e un examen de bună-cuviință, ci o ocazie de resetare interioară.

Ce îi atrage: sensul, nu forma

Generația Z nu fuge de spiritualitate. Dimpotrivă, o caută în forme personale, intime, deseori sincretice. Unii se roagă în gând, alții meditează. Unii aprind lumânări, alții fac o plimbare lungă în zori. Paștele nu mai e doar despre moarte și înviere, ci despre regenerare, introspecție, eliberare de vechi frici. „Anul trecut mi-am luat trei zile fără rețele sociale, ca să-mi limpezesc mintea. A fost cel mai profund Paște pe care l-am avut”, povestește Maria, 20 de ani.

Tinerii nu vor să le fie spus „ce” să simtă, ci vor să-și dea voie să simtă, în ritmul și în termenii lor. Pentru Generația Z, Paștele nu mai este despre coji de ouă sub masă sau despre cele mai bune haine scoase din dulap. Este o sărbătoare care încearcă să-și păstreze miezul într-o lume grăbită, hiperconectată, dar și profund sensibilă.

Maura ANGHEL