10 iunie, Ziua Mondială Art Nouveau. Cele mai multe clădiri care respectă acest stil se află în Iași și București

 Ziua Mondială Art Nouveau (World Art Nouveau Day) este o sărbătoare dedicată acestui stil arhitectural unic, care are loc anual pe 10 iunie. Prima celebrare a avut loc în 2013, la Muzeul de Arte Aplicate din Budapesta, în cooperare cu Szecessziós Magazin (o revistă ungurească despre Art Nouveau). Ziua aleasă, 10 iunie, reprezintă comemorarea dispariției a doi arhitecți celebri ai mișcării, spaniolul Antoni Gaudí (n. 25 iunie 1852 – m. 10 iunie 1926) și ungurul Ödön Lechner (n. 27 august 1845 – m. 10 iunie 1914). Activitățile organizate cu ocazia Zilei Mondiale Art Nouveau au scopul de a aduce o mai profundă conștientizare a patrimoniului Art Nouveau în rândul publicului. Cele mai mari două organizații din Europa care coordonează activitățile Zilei Mondiale Art Nouveau sunt Art Nouveau European Route, din Barcelona și Réseau Art Nouveau Network (RANN), din Bruxelles.

Decorurile în stil Art Nouveau sunt grandioase, sofisticate și elaborate, prea puțin adecvate, din păcate, interioarelor tipice unor apartamente de bloc. Dar, chiar și așa, iubitorii acestui stil artistic popular la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX nu ezită nici astăzi să-și înfrumusețeze căminul cu elemente specifice, precum mobilierul cu forme grațioase sau ornamentele complexe, inspirate din natură. Și este de înțeles – estetica Art Nouveau are un farmec aparte, vizibil atât în opere arhitecturale, precum biserica Sagrada Familia a lui Gaudi, cât și în picturi precum Sărutul lui Klimt. Secretul este să nu încercăm să recreăm întocmai un interior Art Nouveau, fie că este vorba de o cameră, un apartament de bloc sau o casă spațioasă, întrucât stilul presupune o abordare atotcuprinzătoare, atât la nivelul arhitecturii, cât și al finisajelor, mobilierului și decorațiunilor. Putem, în schimb, să adăugăm accente Art Nouveau – unele dintre cele mai elegante – care se vor integra armonios în spațiile clasice și în cele contemporane, ușor eclectice.

Cum a apărut stilul Art Nouveau

Mișcarea Art Nouveau (Arta Nouă) a apărut în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea ca o reacție împotriva eclectismului și a formelor convenționale din artă, punând accentul pe linia curbă, sinuoasă, pe formele zvelte, ondulate și pe reprezentarea aproape fidelă a elementelor din natură (flori, frunze, păsări, insecte). Curentul Art Nouveau a cucerit rapid toate artele și a devenit popular în SUA și în Europa, cu toate că sub denumiri diferite: Jugendstil în Germania, Liberty în Italia, Modernismo în Spania, Tiffany în Statele Unite și Sezessionstil în Austria. A atins un maximum de popularitate în 1900, cu ocazia Expoziției Universale din Paris, în pragul Primului Război Mondial fiind înlocuit de stilul Art Deco, și revenind apoi, pentru scurt timp, în anii ‘60, odată cu mișcarea hippie. Termenul a apărut pentru prima dată într-o revistă belgiană și se referea la lucrările unor artiști ce doreau să inițieze o reformă în artă. Siegfried Bing a răspândit acest nume după ce și-a deschis o galeria de artă la Paris numită astfel, unde vindea mobilier, piese de decor, precum și alte obiecte confecționate în acest stil.

În secolul al XIX-lea, mare parte a design-ului interior era format din neoclasicism. Stilul Art Nouveau a apărut ca o reacție la acest curent tradiționalist. Între anii 1890 și 1910, Art Nouveau și-a făcut loc în stiluri din Londra și Paris cu scopul de a îmbina arta și designul. Un element central, la fel de actual și în secolul XXI, era accentul pe utilitate și inspirația din artă. Art Nouveau transformă stilul de viață într-unul funcțional și frumos, iar obiectele atât de necesare în fiecare zi devin parte din decor prin creativitate și ingeniozitate. Stilul a fost promovat, după cum spuneam, la Expoziția Universală de la Paris din 1910, deși la vremea respectivă era considerat revoluționar și avangardist. Cei care crescuseră în perioada Victoriană îl considerau prea extravagant și forțat, și respingeau ideea de supra-elaborat specifică stilului. Puterea stilului Art Nouveau vine din îmbinarea armonioasă a influențelor, de la celtice până la japoneze. Datorită acestei îmbinări, poate fi cu ușurință adaptat pentru arhitectură, decorațiuni, artă și design interior, precum și pentru bijuterii sau obiecte artistice. Elemente iconice ale perioadei includ motive florale, linii curbe alungite, forme liniare puternice și siluete feminine. Însă Art Nouveau a fost detronat începând cu anii ’20 ai secolului al XX-lea de Art Deco, un curent inspirat din această mișcare. În anii ’60 a avut o scurtă perioadă de înflorire, însă nu și-a atins potențialul maxim. Deși ambele denumiri încep cu „Art”, cele două mișcări sunt extrem de distincte. Art Deco se caracterizează prin forme geometrice, materiale scumpe și motive exotice inspirate din designul chinezesc, african și chiar mesoamerican.

Primii arhitecți care au folosit acest stil în construcțiile lor au activat în Italia, Germania, Austria, Franța și Spania, contribuind la realizarea unor clădiri impresionante, care astăzi au devenit puncte importante pe traseul turiștilor interesați de frumos. Printre cei mai cunoscuți arhitecți care au folosit în proiectele lor elemente ale mișcării Art Nouveau se numără Hector Guimard în Franța, Victor Horta în Belgia și Henry Van de Velde în Germania. Clădirile atrag atenția prin: liniile elegante; abundența de ornamente în culori calde; folosirea vitraliilor.

Deși la vremea apariției curentului era considerat prea pretențios, a demonstrat că pot fi îmbinate elemente aproape contradictorii. Până astăzi, ne putem inspira din combinația – artă și utilitate – și putem folosi stilul Art Nouveau pentru a decora interioare minunate inspirate de nevoile fiecărei zile. Combinând trăsăturile baroque cu un aspect modern putem obține un entuziasmant aer contemporan. Dacă sunteți adeptul unui stil extravagant și vă doriți o locuință care să iasă în evidență, orientați-vă către elementele decorative ale stilului Art Nouveau cunoscut și sub denumirea de „La Belle Epoque”.

Apărut inițial în Franța și Belgia, acest stil decorativ organic, cu forme feminine, a cărei frumusețe incontestabilă este apreciată și în zilele noastre, s-a dezvoltat ca o reacție împotriva imitațiilor istorice, încorporând artele plastice în arhitectură și design, precum și materiale inovatoare ca fierul și sticla, noi tehnologii și iluminări electrice, și un design inspirat din forme ale naturii – flori, viță de vie, scoici, pene și aripi de insecte. Numele acestui curent artistic provine de la numele magazinului Maison de l’Art Nouveau din Paris care expunea și vindea obiecte de artă. Cu liniile sale curbe și ondulate, stilul Art Nouveau a reprezentat tranziția spre modernismul secolului al XX-lea. Lemnul sculptat reprezintă o caracteristică a stilului Art Nouveau, iar fierăria decorativă și metalul turnat cu linii ondulate și asimetrice i-au cucerit pe proprietarii de case înstăriți, putând fi utilizate pentru porți impunătoare, garduri și balustrade. Vitraliile ilustrează cel mai bine curbele și împodobesc sau pun în evidență corpurile de iluminat. Faianța în stil Art Nouveau se potrivește cel mai bine în casele moderne și tradiționale. Atât interioarele casei, cât și fațada pot fi evidențiate cu ornamente decorative în care să predomine colțurile rotunjite, arcadele și asimetriile, iar ferestrele împodobite cu ancadramente și console decorative cât mai extravagante.

Stilul Art Nouveau în România
La începutul secolului al XX-lea, în România s-au construit clădiri care aparțin acestui stil, fie de către arhitecți străini, fie români. Din această ultimă categorie face parte celebrul arhitect Ion Mincu, care a adaptat stilul la realitățile românești prin introducerea de elemente populare și laice, luând naștere astfel stilul Neoromânesc, o variantă locală a Art Nouveau-ului. Cele mai multe clădiri Art Nouveau românești se află în Transilvania. Aici se află numeroase clădiri cu destinații diverse (școli, teatre, hoteluri, bănci), care încorporează elemente Art Nouveau, cum ar fi: decorațiuni bogate, care reprezintă flori și frunze; motive zoomorfe stilizate; folosirea culorilor calde; motive inspirate din natură. Datorită valorii ridicate a monumentelor de arhitectură din acest oraș, Oradea a fost inclus în rețeaua orașelor Art Nouveau, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase exemple de încorporare a stilului la nivel european.

Case românești în stil Art Nouveau
În cazul locuințelor particulare, stilul acesta se remarcă prin folosirea unor elemente și nu prin existența unor clădiri în stil pur Art Nouveau. Cele mai multe locuințe au fost construite în orașele București și Iași într-un stil arhitectonic cunoscut sub numele de „eclectic” ce încorporează un amestec de elemente, partea decorativă fiind împrumutată de la stilul Art Nouveau. Se remarcă, astfel, încorporarea unor elemente populare românești tradiționale amestecate cu materiale noi, cum ar fi fierul forjat, vitraliile și ceramica smălțuită și colorată.

Cazino Constanta
Cazinoul din Constanța reprezintă unul dintre cele mai importante obiective în stilul Art Nouveau din România. A fost comandat de primarul liberal al orașului din 1903 arhitectului Daniel Renard care l-a realizat cu mare grijă. Din linii curbe a creat elemente inspirate din natură, care au luat conturul plantelor și florilor. Inaugurat pe 15 august 1910 și folosit până 1960, Cazinoul din Constanța a fost uitat ulterior, iar astăzi este lăsat să se deterioreze. S-au încercat de nenumărate ori intervenții de restaurare, însă, fără niciun succes.

Cazino Sinaia
Cazinoul din Sinaia – Construit într-un singur an, Cazinoul din Sinaia reprezintă o capodoperă a orașului, dar și a perioadei Art Nouveau în România. Lucrarea a fost coordonată de arhitectul Petre Antonescu. Cu un exterior simplu, lipsit de foarte multe detalii, stilul Art Nouveau se remarcă mai mult în interiorul Cazinoului din Sibiu – are două săli mari de dans frumos decorate, o sală cu oglinzi pusă în evidență cu ajutorul candelabrelor de cristal, dar și Sala Ovală, extrem de elegantă. Acesta a devenit în scurt timp o atracție irezistibilă. Astăzi, monumentul adăpostește Centrul Internațional de Conferințe.

Vila de la Brezoi și Casa Lescovar – Cele două construcții înfrumusețează orașele Brezoi și Constanța prin elemente de Art Noveau cu multiple motive inspirate din natură. Se regăsește și varianta Seccesion remarcată prin coloanele exterioare.

Construcțiile din Oradea – Cu toate că riscăm să devenim redundanți, credem că este important să (re)menționăm că Oradea este singurul municipiu din România inclus în rețeaua orașelor Art Nouveau. Această rețea europeană se ocupă de cooperarea, cercetarea, conservarea și dezvoltarea orașelor bogate în patrimoniul stilului Art Nouveau. Așadar, Oradea găzduiește o mulțime de construcții cu funcții și mărimi diferite, de la hoteluri, teatre, școli, bănci și până la clădiri industriale și depozite. Se identifică cu precădere în stilul Secession din Transilvania. Se aseamănă prin decorarea cu flori și frunze, motive zoomorfe stilizate, cu inimi, rozete și simboluri organizate în rețele decorative originale și de iradiere a artei din 1900.

Stilul Art Nouveau în arhitectura din București – Capitala este un muzeu al stilului Art Nouveau. Cel mai bine poate fi remarcat în componența unor biserici. Ele sunt localizate pe o rută ușor de parcurs ce pornește de pe bulevardul Lascăr Catargiu și se termină în Piața Universității. Este vorba despre biserica Boteanu, Amzei și cea Rusă. Cea din urmă este cunoscută și sub numele de „Sfântul Nicolae” și reprezintă un monument cu multiple detalii rusești. Se evidențiază prin fațada din cărămizi de culoare roșu deschis, turlele acoperite cu aramă și mozaicul de sub arce. Una dintre casele Art Nouveau din București este Casa Dinu Lipatti, construcție care se remarcă prin arcada intrării, deasupra căreia se află un mascaron feminin în altorelief. Un alt exemplu în acest sens este Casa Romulus Porescu, ce atrage prin vitraliile neo egiptene la ferestrele aflate pe colț.