„Adevărata putere a profesiei mele nu se află în succesul profesional, ci în capacitatea mea de a fi acolo pentru celălalt, de a-i oferi încredere și protecție”

 * spune avocatul Cezara Bătrânu-Ciucă, Asistent al Judecătorului în cadrul Curții de Apel Iași

Cezara Bătrânu-Ciucă și-a început cariera juridică în anul 2008, profesând ca avocat mai bine de 13 ani, timp în care am acumulat o vastă experiență în domeniul juridic, reprezentând clienți în diverse domenii de drept și având oportunitatea de a participa activ la soluționarea unor cazuri complexe. Pe parcursul carierei a învățat să abordeze fiecare situație cu rigoare, dar și cu empatie, pentru a asigura atât corectitudinea proceselor, cât și protecția intereselor clienților.

În prezent, ocupă funcția de Asistent al Judecătorului în cadrul Curții de Apel Iași, o categorie profesională nou introdusă în structura organizatorică a instanţelor, care îi permite să îmbine experiența dobândită în calitate de avocat cu o abordare mai profundă a proceselor judiciare.

- Într-o profesie în care echilibrul dintre rigoare și umanitate este esențial, cum reușiți să păstrați delicatețea feminității fără a-i știrbi forța?

- În orice profesie în care rigoarea şi empatia trebuie să coexiste armonios, consider că feminitatea nu este un aspect care diminuează forţa, ci dimpotrivă, o completează. Delicateţea nu exclude fermitatea, ci o îmbracă într-o formă mai rafinată, făcând-o mai accesibilă şi mai eficientă. Cred că adevărata putere a unei femei vine din capacitatea acesteia de a rămâne autentică, de a îmbina sensibilitatea cu hotărârea şi de a-şi folosi intuiţia ca pe un atu în luarea deciziilor. Astfel, feminitatea devine un element esenţial al forţei interioare, nu o piedică în calea ei.

- Dacă justiția este un templu al adevărului, ce loc își găsește în el sensibilitatea unei femei?

- Dacă justiţia este templul adevărului, atunci, cu siguranţă, sensibilitatea unei femei-jurist este lumina care pătrunde prin vitraliile acestui templu, adăugând căldură şi umanitate. Sensibilitatea nu înseamnă lipsă de obiectivitate, ci capacitatea de a înţelege nuanţele umane dincolo de litera legii, asigurând o justiţie profundă şi cât mai aproape de adevăr.

- Privind femeia în labirintul vremurilor noastre, credeți că libertatea i-a adus împlinire sau doar o altă formă de povară?

- Libertatea femeii în vremurile noastre este atât o binecuvântare, cât și o provocare. Pe de o parte, ne-a oferit voce, alegeri și șansa de a ne construi propriul drum. Pe de altă parte, această libertate vine adesea însoțită de noi responsabilități, de așteptări crescute și de o luptă constantă pentru echilibru. Consider că împlinirea noastră nu vine doar din libertate, ci din felul în care fiecare femeie reușește să o transforme într-o forță personală, fără să o lase să devină o povară. Adevărata libertate este aceea care ne permite să fim în armonie cu noi înşine, nu doar să corespundem unor noi standarde impuse de societate

- În zgomotul lumii și tumultul profesiei, unde vă regăsiți? Care este sanctuarul interior al ființei dumneavoastră?

- Mă regăsesc în acele momente de liniște pe care mi le ofer cu intenție — într-o carte care mă inspiră, într-o plimbare solitară, într-o călătorie spre o destinaţie mult visată sau, pur şi simplu, în clipele petrecute cu cei dragi. Sanctuarul meu interior nu este un loc fizic, ci un spațiu al echilibrului, acolo unde gândurile mi se așază, unde vocile exterioare se estompează și unde pot asculta ceea ce contează cu adevărat. Este acel loc unde redevin eu însămi, departe de cerințe și așteptări, aproape de esența mea. Teatrul pune în scenă destinul, poezia îl îmbracă în lumină.

- Dacă ar fi să surprindeți într-o imagine esența carierei dumneavoastră, ar fi un gest, o privire, o decizie? Ce moment v-a definit cel mai profund ca jurist și ca femeie?

- Esența carierei mele de până acum ar fi corect reprezentată de imaginea unor mâini întinse. Şi asta pentru că momentul care m-a atins profund atât ca jurist, cât și ca femeie, a fost când o persoană în etate, cu o vastă experienţă de viaţă şi cu reuşite notabile, mi-a strâns mâinile și mi-a spus, cu lacrimi în ochi, că eu (un avocat de 30 de ani la acel moment), sunt ca o adevărată mamă pentru el. Acela a fost momentul în care am înțeles că adevărata putere a profesiei mele nu se află în cunoștințele tehnice sau în succesul profesional, ci în capacitatea mea de a fi acolo pentru celălalt, de a-i oferi încredere, protecție și alinare, chiar și atunci când nu există cuvinte suficiente pentru a exprima acest sprijin.

Maura ANGHEL