Amintirile dulci ale copilăriei. Cofetăriile vechi ale Iașului și prăjiturile de altădată

 * pe străzile vechi ale Iașului, timpul părea să curgă altfel atunci când, într-o după-amiază liniștită, ușa unei cofetării se deschidea, iar aroma prăjiturilor proaspăt coapte te învăluia, creând un ritual dulce al copilăriei * cofetăriile precum Opera, Amandina și Scala nu erau doar locuri unde îți puteai savura desertul preferat * erau adevărate scene ale bucuriei, unde fiecare prăjitură purta cu ea o poveste

Pe străzile liniștite ale Iașului de odinioară, se ascundeau mici oaze de bucurie pentru copii și adulți deopotrivă: cofetăriile. În fiecare colț al orașului, te întâmpinau locuri care miroseau a vanilie, unt proaspăt și ciocolată fină, unde vitraliile reci adăposteau comori dulci ale copilăriei noastre. Cofetăriile precum Opera, Amandina și Scala nu erau doar simple locuri unde se serveau prăjituri, ci adevărate temple ale răsfățului, în care generații de ieșeni și-au petrecut clipe memorabile.

În aceste cofetării, rețetele vechi erau păstrate cu sfințenie, transmise din generație în generație, iar prăjiturile erau pregătite cu migală și grijă. Cine poate uita gustul savarinei îmbibate cu sirop aromat, decorată cu un strat generos de frișcă, sau delicatețea unui choux à la crème, cu aluat pufos și cremă fină de vanilie? Pentru unii, profiterolul era regele cofetăriilor, o cupă plină de gogoșele delicate, scăldate în ciocolată topită și înghețată de vanilie. În spatele acestor bunătăți se ascund povești de meșteșug, de ore întregi petrecute la cuptor pentru a atinge perfecțiunea dulce.

Deliciile din linguriță

Cofetăria Amandina, situată cândva în inima orașului, era renumită pentru prăjitura care-i purta numele – o explozie de arome de cacao și rom, o prăjitură densă, dar incredibil de ușoară la gust. Fiecare felie era o promisiune că timpul poate încetini, măcar pentru câteva minute, cât savurezi acea combinație perfectă de texturi.

Cu vitralii strălucind sub lumina blândă a soarelui, cofetăria Opera era un loc de vis pentru micii gurmanzi, unde Profiterolul era vedeta absolută. Straturile delicate de choux crocant, umplute cu cremă fină de vanilie, erau așezate într-un bol generos de înghețată și sos de ciocolată caldă, transformând fiecare linguriță într-o călătorie spre paradis. La fiecare masă se auzeau râsete de copii și murmure de apreciere, în timp ce părinții își aminteau de vremurile lor, când acel desert le marca duminicile copilăriei.

La cofetăria Scala, eleganța se îmbina cu aromele. Deserturi precum Carpați, cu foile crocante de aluat și crema de cafea intensă, îți încântau simțurile, iar prezentarea impecabilă transforma fiecare desert într-o operă de artă. Clienții pășeau ușor, parcă pentru a nu tulbura atmosfera sofisticată a locului, iar chelnerii, mereu îmbrăcați la costum, se mișcau cu grația dansatorilor. Jofre era o prăjitură sofisticată ce purta un nume regal și care părea să fie o poveste de eleganță pe farfurie. „Aceste delicii evocau o lume în care gesturile erau calculate, iar fiecare bucățică era o revelație. Pentru copii, însă, cofetăriile erau locuri de magie. Nu doar prăjiturile erau punctul de atracție, ci și băuturile care însoțeau vizitele. Cine își mai amintește de sucul cu bila? O sticlă misterioasă în care o mică biluță de sticlă ținea capacul închis, eliberând un suflu răcoritor când era împinsă la locul ei. Sau de sucul Bem-Bem, cu gustul său unic și efervescent, perfect pentru a completa o după-amiază petrecută cu familia?”, a zâmbit Irina Iacob, o bunicuță elegantă, ieșită la plimbare cu nepoții.

Deserturi cu magie

Un alt ritual al copilăriei era sucul quick cu bila, o băutură simplă, dar fascinantă, care îți răcorea gâtul după o zi de joacă. În cofetăriile acelor vremuri, fiecare detaliu conta – de la felul în care era tăiată o prăjitură, până la zâmbetul vânzătoarei care îți pregătea comanda.

Aceste cofetării nu erau doar locuri unde mâncai prăjituri. Ele evocau o întreagă lume, o lume în care timpul curgea mai încet, unde părinții și copiii se întâlneau, iar conversațiile curgeau la fel de lin precum glazura fină a unui choux à la crème. Prajiturile de altădată nu doar încântau simțurile, ci și legau amintiri. Fiecare desert avea propria sa magie, un amestec de nostalgie și tradiție, purtat de mâinile iscusite ale cofetăreselor care păstrau cu sfințenie rețetele vechi.

Astăzi, când lumea se mișcă mai repede și cofetăriile vechi dispar treptat, amintirile dulci ale copilăriei rămân ancorate în aceste locuri. Pentru unii, ele sunt doar ecouri dintr-o vreme apusă, dar pentru alții, ele sunt adevărate comori, fragmente dintr-o viață când totul era mai simplu, mai lent și, fără îndoială, mai dulce.

În fiecare Profiterol, în fiecare linguriță de Jofre sau în acea sorbitură acidulată de Bem-Bem, se regăsesc nu doar gusturi, ci și povești, zâmbete, și amintiri care dăinuie dincolo de timp. Aceste cofetării și deserturile lor rămân simboluri dulci ale unei copilării ce a înflorit odată pe străzile Iașului.

Maura ANGHEL