Armonii albastre în Catedrala inimii

Lumina va cădea altfel în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași, duminică seară. Va fi o lumină tăcută, aproape duhovnicească, care nu izbește, ci învelește. Va coborî peste fiecare bancă de lemn, peste vitraliile cu sfinți și peste chipurile celor veniți să asculte, dar mai ales să fie aproape. Aproape de tineri care nu vor ține discursuri, nu vor urca pe scenă, dar pentru care fiecare notă cântată va fi o punte invizibilă spre lume. Concertul caritabil „Armonii albastre” nu e doar un eveniment muzical. E o declarație. Despre frumusețea care vindecă, despre empatie, despre cum, uneori, singura formă de rugăciune posibilă este o voce caldă, vibrând într-o catedrală plină de oameni care cred că muzica poate face loc pentru toți.

Tăceri care spun povești

Tinerii cu autism, susținuți de Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism – filiala Iași, nu trăiesc într-un alt univers. Ei sunt aici. Privesc altfel, înțeleg altfel, iubesc altfel. Și totuși, pentru fiecare dintre ei, accesul la terapie, la înțelegere, la răbdare este o formă de supraviețuire. O formă de demnitate. De aceea, gestul Episcopiei Romano-Catolice Iași, al Facultății de Teatru din cadrul UNAGE și al celor două grupuri vocale – „SunnyVox”, condus de Raluca Zaharia, și „Perpetuum”, coordonat de Luiza Ștefania Torboli – este mai mult decât un act artistic. Este o închinare în fața unei tăceri încă neînțelese. Este o ofrandă, făcută nu din obligație, ci dintr-o nevoie profundă de a face bine.

Când muzica leagă lumi tăcute

Muzica pe care o vor interpreta corurile nu are nevoie de traducere. Ea nu explică, nu convinge. Ea atinge. Fiecare acord are potențialul de a repara ceva în noi – o neliniște, o neputință, un regret. Dar, în această seară specială, muzica va repara poate și absența. Absența de la cauzele celor care nu se pot face ușor auziți. „Armonii albastre” este mai mult decât o seară culturală. Este o invitație la apropiere. O seară în care nu ne adunăm doar să ascultăm, ci să participăm – cu inima, cu gândul, cu gestul. Donațiile strânse vor merge către terapii specializate, către ore de muncă discretă, dar esențială, în care terapeuți, părinți și tineri se luptă, zi de zi, pentru mici victorii. O privire. O îmbrățișare. Un „mulțumesc” rostit clar.

Albastrul care unește

Albastrul – culoarea simbol a conștientizării autismului – nu este rece, așa cum pare. E o culoare care cere profunzime. E cerul privit din interior. Iar concertul de duminică seară exact asta oferă: profunzime. Într-o lume a grabelor, a verdictelor rapide și a zgomotului, concertul oferă o clipă de reculegere colectivă, o tăcere care spune: „Ești important. Așa cum ești.”

Intrarea este liberă. Inima, și mai liberă

Pentru cei care ajung la concert, gestul de a fi acolo înseamnă deja implicare. Pentru cei care aleg și să doneze, fiecare bănuț devine un pas înainte pentru un tânăr care învață să-și descopere drumul. Pentru toți ceilalți, rămâne măcar gândul: că muzica poate deschide uși pe care nimic altceva nu le poate clinti.

Pe 27 aprilie, Iașul devine mai cald. Iar catedrala – mai vie. Cu glasuri care urcă spre boltă și inimile noastre, toate, puțin mai albastre. Dar un albastru senin. Un albastru care leagă. Un albastru care vindecă.

Maura ANGHEL