Centrul de Zi „Sf. Proroc Zaharia”, a doua casă a surdo-muţilor din Iaşi

 

În România sunt peste 23.000 de persoane cu deficienţe de auz, oameni care trăiesc într-un univers prea puţin cunoscut de noi, cei care auzim. În jur de 800 dintre aceştia sunt stabiliţi în Iaşi, oraş unde, spre deosebire de alte municipii, autorităţile au fost preocupate să le ofere surdo-muţilor alternative prin care aceştia să poată depăşi barierele de comunicare şi să-şi rezolve problemele generate în principal de complexele de inferioritate. Centrul de Zi „Sf. Proroc Zaharia”, unitate aflată în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială Iaşi şi inaugurată în 2014, este unul din locurile unde cei cu deficienţe de auz şi de vorbire vin zi de zi, fie pentru a-şi petrece timpul prin

activităţi cultural-educative sau recreative, fie pentru a–şi rezolva problemele personale cu ajutorul angajaţilor DAS. „Centrul răspunde nevoilor persoanelor cu această dizabilitate. Asigurăm servicii de consiliere şi asistenţă socială primară, organizăm activităţi cu caracter psiho-social cum ar fi consiliere şi susţinere, comunicare, terapie ocupaţională şi, evident, acordăm servicii de traducere în limbaj mimico - gestual prin intermediul unui interpret autorizat”, spune Elena Creangă, directorul Centrului de Zi „Sf. Proroc Zaharia”,

Obiectivul principal al centrului îl constituie prevenirea excluderii sociale a persoanelor cu deficienţe de auz şi vorbire şi a familiilor acestora. „Ei vin pentru aici că se simt în largul lor. Astăzi au participat la o acţiune organizată de preotul Mihai Prodan de la Biserica Sfântul Sava cel Sfinţit, care le-a vorbit beneficiarilor centrului de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Părintele cunoaşte limbajul mimico-gestual, poate purta un dialog cu beneficiarii noştri. Ei pun întrebări, emit opinii şi asta îi face să treacă mai uşor peste faptul că reprezintă o comunitate care interacţionează în mod greoi cu restul societăţii. Acţiunile cu tentă religioasă au loc frecvent, însă nu sunt singurele pe care le organizăm. Beneficiarii joacă şah, tenis de masă şi rummy, vin la şedinţele de kinetoterapie şi masaj terapeutic, se înscriu la excursii, pictează, participă la dezbateri pe diverse teme”, mai spune  şefa centrului.

Fără îndoială, misiunea angajaţilor centrului ar fi mult mai dificilă dacă alături de ei nu s-ar afla oameni pentru care ajutorarea semenilor este un scop al vieţii. Preotul Mihai Prodan de Biserica Sfântul Sava este unul dintre aceştia. Este absolvent al Facultăţii de Teologie din Piteşti, unde şi-a însuşit limbajul mimico-gestual, iar acum poate comunica cu persoanele cu deficienţe de auz. Părintele Prodan este ajutat de Ovidiu Vasiliu, absolvent al Facultăţiide Teolgie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. După ce şi-a dat examenul de capacitate a descoperit că este bolnav de meningită acută, pierzându-şi aproape în totalitate auzul. A abandonat planul de a se hirotonisi şi a ales să îl sprijine pe părintele Mihai în activităţile sale.

Facturi plătite prin... semne!

Însă marele avantaj al celor care frecventează Centrul de Zi „Sf. Proroc Zaharia” îl reprezintă faptul că, aici, găsesc rezolvarea problemelor personale. Elena Creangă ne-a vorbit varietatea acestor probleme şi modul cum au fost ele rezolvate. „În general, sunt probleme ce ţin de comunicarea cu furnizorii de utilităţi sau cu diverse instituţii. De unii singuri, se fac greu înţeleşi. Statul nu le pune la dispoziţie un interpret autorizat în limbaj mimico-gestual şi de aceea aplează la noi. De exemplu, mergem cu ei la bănci, în cazul când un beneficiar doreşte să facă un credit. Îi ajutăm să-şi plătească serviciile la operatorii de telefonie mobilă, facturile la gaz şi curent sau le oferim suport în relaţia cu asociaţia de proprietari. Alţii vin la noi pentru a ne cere să îi ajutăm în găsirea unui loc de muncă. Am reuşim să angajăm doi beneficiari la un important hipermarket din oraş, iar ceea ce este impresionant este feed-back-ul oferit de angajator, extrem de mulţumit de seriozitatea şi munca prestată de cei doi”.

O altă zonă în care ajutorul acordat de specialiştii DAS Iaşi este vital are în vedere relaţiile familiale ale surdo-muţi. Unii au copii normali, cu care le este greu să se înţeleagă. Aşa se ajunge în situaţia ca şi aceştia să frecventeze centrul, pentru a primi sprijin şi consiliere. „Această complexitate de probleme face dificilă cuantificarea numărului de beneficiari. Bun, mergem într-o vizită şi bifăm participarea a 10 beneficiari. Dar rămân celelalte zone în care ne implicăm la modul pe care vi l-am expus. Iată de ce activitatea noastră nu trebuie cântărită prin prisma numărul de persoane prezente la o acţiune, în realitate numărul celor care ne cer sprijinul este mult mai mare”, mai spun angajaţii centrului.  De altfel, în ultima vreme, se remarcă o creştere a numărului celor care trec pragul centrului. „Nu uitaţi că au fost doi ani de pandemie. Oamenii au stat acasă, s-au protejat... De-abia acum se revine la o stare de normalitate dorită de toată lumea”, mai explică angajaţii DAS.  

O mână întinsă către refugiaţii ucrainieni

O dovadă certă a utilităţii centrului o constituie faptul că au ajuns să apeleze la ajutorul celor de aici persoane cu deficienţe de auz şi vorbire din Ucraina. „Avem un cuplu care nu mai doreşte să se întoarcă în Ucraina şi care ne-a solicitat sprijin în găsirea unor locuri de muncă. În cazul lor, marea problemă o reprezintă eliberarea documentelor care le atestă handicapul şi fără de care nu se pot angaja. Ei deţin aceste hârtii, eliberate de statul ucrainean, dar care la noi nu sunt valabile”, mai spune Elena Creangă.  Tudor DAMASCHIN

 

* * *

Din cei 800 de membri ai comunităţii , 250 sunt persoane cu vârste între 18-35 ani, 200 cu vârste între 35-55 ani, iar 350 membri au vârste între 55-90 ani