Graurii, dușmanii înaripați din livezi și vii

 În peisajul agricol al satelor din Iași, graurii – cunoscuți științific ca Sturnus vulgaris – sunt un paradox fascinant * deși ne încântă cu trilurile lor melodioase și abilitățile de a imita diverse sunete, acești mici zburători cu penaj negru lucios, punctat de pete albe, sunt adesea un coșmar pentru fermieri

În plină vară și toamnă, atunci când fructele sunt la apogeul maturității, graurii își fac simțită prezența în mod dramatic. Se adună în stoluri mari și se năpustesc asupra viilor și livezilor, transformând munca de un an a fermierilor într-o adevărată tragedie. Strugurii copți și cireșele sunt delicatesele lor preferate. Un singur stol poate consuma sute de kilograme de fructe într-o zi, lăsând în urmă ramuri goale și pagube considerabile. În plus, culturile de cereale nu sunt ferite de acest asalt. Grâul și porumbul, aflate în perioada de maturare, devin ținte sigure pentru acești mici prădători, iar randamentele agricole suferă în consecință. „Am în fața casei trei cireși superbi, la care țin enorm. Ei bine, când fructele sunt coapte, stau și-i păzesc de teama graurilor. În fiecare an îmi fac pagube imense. Nici nu știi când vine stolul și lasă prăpăd în urmă. Pe cât sunt de mici, pe atât de rele sunt aceste păsări”, a clătinat din cap Elena Margolis, din comuna ieșeană Aroneanu.

Soluții sofisticate de combatere

Dar lupta fermierilor împotriva graurilor nu este una ușoară și nici lipsită de ingeniozitate. În colțurile de țară, tradițiile sunt încă vii. Sperietorile și alte dispozitive improvizate, menite să imite prădători, sunt primele linii de apărare. Deși eficiența lor este adesea temporară, acestea reprezintă o speranță și un gest de rezistență în fața atacurilor necontenite.

Totuși, tehnologia modernă vine în ajutor cu soluții mai sofisticate. Dispozitivele acustice care emit sunete de prădători sau lumini intermitente sunt folosite pentru a speria graurii, reducând astfel prezența lor în zonele afectate. În unele regiuni, fermierii au recurs chiar la drone echipate cu camere și difuzoare pentru a patrula câmpurile și a alunga păsările. Este o luptă tehnologică, dar care necesită investiții considerabile.

Chiar și utilizarea substanțelor chimice nu este exclusă, deși este strict reglementată datorită potențialelor efecte negative asupra mediului și sănătății umane. Astfel, fermierii navighează între metodele tradiționale și cele moderne, într-o încercare continuă de a proteja roadele muncii lor. „Am folosit multe metode, dar parcă degeaba. În plină vară, graurii parcă îți fac casă la noi în comună”, a mai spus Elena Margolis.

Dar graurii nu sunt doar un inamic. Ei aduc cu ei și beneficii ecologice esențiale. Se hrănesc cu o varietate de insecte, multe dintre ele fiind dăunătoare culturilor agricole. Astfel, prezența graurilor contribuie la controlul populațiilor de insecte, reducând necesitatea utilizării pesticidelor și având un impact pozitiv asupra ecosistemului agricol. În plus, graurii joacă un rol crucial în lanțul trofic și contribuie la biodiversitatea habitatelor lor, indicând o stare de sănătate a ecosistemului și sprijinind alte specii prin menținerea echilibrului ecologic. Povestea graurilor este una de echilibru și contradicție. Sunt o provocare pentru fermieri, dar și o parte esențială a naturii. Înțelegerea acestei dualități este esențială pentru a găsi soluții sustenabile, care să minimizeze impactul negativ al graurilor asupra agriculturii, păstrând totodată rolul lor vital în natură.

Maura ANGHEL