Infractorii încă neidentificaţi de Poliţia ieşeană, mai mulţi decât locuitorii Hârlăului!

 Iaşul e împânzit de camere de supraveghere. Nu doar în magazine, ci şi pe străzi ori în mijloacele de transport în comun. Cel mai important rezultat al acestei iniţiative e că marja de manevră a infractorilor a scăzut brutal. Acum sunt mult mai lesne identificaţi, dovediţi, trimişi în judecată. Dar, încă mai e mult până departe...

Cetăţeanul obişnuit al urbei încă nu se poate socoti în siguranţă, răufăcători sunt destui, operează nonşalant, nu le pasă de lege şi de consecinţele aplicării ei. Sunt două aspecte ce definesc fărădelegile în Iaşul anului 2024.

32.000 de dosare penale cu autor necunoscut. Aproape 10% din populaţia municipiului!   

Conform datelor oficiale, furnizate redacţiei „Evenimentul” de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, la momentul actual sunt în lucru 55.369 dosare penale, la care rechizitoriul încă nu a fost finalizat, n-a ajuns în camera preliminară. Adică suspecţii, învinuiţii nu sunt încă inculpaţi în mod oficial.

Dintre acestea, 32.261 sunt cu A.N. (autor necunoscut). în marea lor majoritate (25.367) fiind mai vechi de un an de la data sesizării infracţiunii.

Totuşi, de acest flagel nu pot fi învinuiţi poliţiştii. În anul ce tocmai a trecut, lucrătorii de la secţiile de poliţie au reuşit să închidă un număr de 8.242 dosare penale cu autor necunoscut. Fie că e vorba de prejudicii minore, ce nu justifică defel continuarea urmăririi penale, fie că infractorii au fost identificaţi şi se lucrează la redactarea rechizitoriului. Poliţiştii ieşeni au izbutit, în 2023, să dibuiască 1.175 de infractori care, vreme multă, reuşiseră să evite braţul lung al legii. Li s-a înfundat.

Dar mai sunt şi destui despre care investigatorii nu ştiu încă nimic. În ciuda tehnologiei şi a desfăşurărilor impresionante de forţe. Spre exemplu, conform Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi, există în lucru un caz vechi de nouă ani. E vorba de un furt de acumulatori de la antene GSM, infracţiune comisă în 2015. Exemplu elocvent, aici intervine cel de-al doilea aspect care defineşte tabloul fărădelegilor.

Poliţiştii prind răufăcătorii, legea e cam de partea celor din urmă

Am discutat cu zeci de agenţi, de la toate secţiile de poliţie din municipiu, nu se cunosc unii cu alţii, răspunsurile sunt similare, dacă nu chiar identice. Infracţiuni mărunte, se deschide dosar penal la orice plângere, aşa prevede legea, anchetatorii lucrează asiduu, luni sau chiar ani de zile. Reuşesc să strângă suficiente dovezi împotriva autorului, procurorul de caz finalizează rechizitoriul, actul trece de camera preliminară, începe procesul şi degeaba. În 80% din cazuri, inculpatul scapă cu basma curată. La cazurile de furt, chiar şi de furt calificat, pedepsele sunt simbolice. Cu amânare ori cu suspendare. Executarea în regim de detenţie intervine doar atunci când autorul e recidivist îndârjit. Minim patru furturi.

La fel şi cu tâlhăriile. Pentru un telefon mobil ori o sacoşă cu mâncare, prădătorul nu riscă nimic. Da, dosar penal, proces, eventual acord de recunoaştere şi condamanre. Ca şi la furt. Cu amânare sau suspndare, adică vax.

De aici, de la legislaţie, şi frustrarea, lehamitea poliţiştilor ce-şi riscă viaţa oră de oră. Lucrează la un dosar luni, chiar ani, se ajunge la rechizitoriu, judecătorii spun „pas”...

Nu e mai simplu şi mai logic ca, la plângerile penale unde prejudiciul e derizoriu, poliţiştii să uite dosarele prin cele sertare? Să dea rezoluţia de A.N. (autor necunoscut). Asta deoarece, în destule speţe, chiar magistraţii au decis renunţarea la urmărirea penală. Nu se justifică efortul şi cheltuiala.

Aşa se explică acest procentaj aparent imens de infracţiuni cu autor necunoscut. Claudiu CONSTANTIN