Povestea ieșencei care a plecat în pelerinaj pe El Camino cu cei trei copii ai săi

* în fiecare an, mii de pelerini din toate colțurile lumii pornesc pe faimosul drum El Camino de Santiago, cunoscut și sub numele de Drumul Sfântului Iacob * această rută străveche, ce traversează peisaje spectaculoase și orașe istorice, nu este doar un traseu fizic, ci și o călătorie interioară profundă, marcată de reflecție și transformare personală * mulți dintre pelerini refac acest traseu, așa cum a făcut și ieșeanca Irina Nichifiriuc, alături de cei trei copii ai săi

El Camino de Santiago are rădăcini adânci în istorie, datând din perioada medievală. Ruta conduce către Catedrala din Santiago de Compostela, unde se află mormântul Sfântului Iacob cel Mare, unul dintre apostolii lui Isus. De-a lungul secolelor, acest pelerinaj a devenit unul dintre cele mai importante drumuri spirituale din creștinism, atrăgând credincioși și aventurieri deopotrivă.

Oameni și Comunitate

Drumul este presărat cu albergues (hosteluri pentru pelerini), biserici medievale și sate pitorești. Pentru mulți, călătoria este un test de rezistență fizică și psihică. Zi după zi, kilometru după kilometru, provocările devin oportunități de introspecție și autodescoperire. Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale pelerinajului este comunitatea care se formează de-a lungul drumului. Pelerinii vin din diverse culturi și religii, dar împărtășesc un scop comun. În fiecare seară, la albergues, poveștile sunt împărtășite, prieteniile sunt legate și sprijinul reciproc devine esențial. Aceste conexiuni umane sunt adesea cele mai prețioase amintiri ale drumului.
Pentru mulți, El Camino nu este doar o destinație, ci o transformare. Întrebările existențiale, căutarea sensului și nevoia de pace interioară îi determină pe mulți să pornească pe acest drum.
Pelerinaj alături de copii, cu gândul către mamele din Iași
Pe măsură ce zilele trec și pașii se adună, pelerinii descoperă adesea răspunsuri neașteptate și o claritate nouă în viețile lor. Așa a fost și pentru Irina Nichifiriuc, ieșeanca ce a inițiat proiectul „Sfatul Mamei” și care a văzut în noul pelerinaj pe El Camino un instrument de a atrage atenția asupra rolului mamelor, a misiunii extrem de importante pe care o au, a presiunii imense la care sunt supuse și a nevoii de a avea grijă de sine. „Misiunea mea la Sfatul Mamei este aceea de a educa mamele să aibă grijă mai întâi de ele ca să poată da familiei din preaplin nu din paharul gol. Încerc să găsesc diverse metode prin care ele să aibă o viață mai ușoară, mai bună și cu mai puțin efort. Călătoria aceasta este felul meu de a-mi umple paharul ca exemplu pentru celelalte mame. Am luat copiii cu mine pentru că ei sunt mare parte din viața mea și pentru că responsabilitatea și dorința mea este ca ei să înțeleagă conceptele de grijă de sine, de cunoaștere de sine și de prezența fizică, psihică și spirituală în propria viață. Să înțeleagă din timp, de mici, de ce sunt capabili și cum contribuția lor în lume este importantă”, a spus Irina Nichifiriuc.
Pentru ea, pelerinajul a fost la a doua experiență, cu mult mai profundă decât prima fiindcă a fost însoțită și de cei trei copii ai săi. A fost o călătorie către sine, în care a înfruntat multe trăiri ce îți pot tulbura sufletul, o călătorie pe care a trecut-o într-un jurnal virtual. „Burgos - Hornillos del Camino. De dimineață picura și mai, mai să ne punem pelerinele de ploaie, dar nu a mai fost nevoie. Cerul a rămas înnourat furnizând vremea perfectă pentru mers. Totuși un vânt tăios ne-a însoțit până la destinație. Am făcut și eu poză tradițională de sezon în lanul de maci. Ce, numai voi?! Dar vă zic ceva. Pentru mine a fost o zi grea. Faptul că majoritatea celor pe care îi cunoșteam și pe care i-am îndrăgit au plecat mi-a reactivat sentimentul de singurătate. Ba chiar mi-a dat și un pic de frică. Acum, când copiii rămân în urmă sau se duc înainte, nu mai am încrederea că este cineva care-i cunoaște și care-i poate proteja. Totuși simt că pot să mă încred în Camino, că oferă ceea ce avem nevoie și că se vor ivi oportunitățile potrivite pentru noi”, a scris Irina în cea de-a 17 zi a pelerinajului.Călătoria pe drumul Sfântului Iacob aduce multe momente de conștientizare, gânduri către timpurile piedute și speranțe că totul va fi bine. „Hornillos del Camino - Castrojeriz Azi, o zi fără prea multe aventuri. Am mers relativ împreună, mai întâi prin frig, apoi prin ceață și la sfârșit prin caniculă. Că așa e pe Meseta. Am înțeles la ruinele mănăstirii San Antón de ce s-a activat singurătatea: a început Meseta - platoul de 180 km aflat la o altitudine de aproape 1000m, fără prea multă umbră și cu puține localități. E o invitație la introspecție, la mers singur și conectat mai profund cu corpul, mintea și sufletul tău. Cea mică mi-a zis de ieri că ea vrea să rămână în urmă singură să vorbească cu ea însăși. Iar azi, o altă pelerină, mi-a zis același lucru cu alte cuvinte. Am întâlnit și un cuplu de tânări care călătoresc de un an cu un măgar, un cal și doi câini. Dorm pe unde apucă și mănâncă ce pot. Am avut și eu timp de gândit azi. Mi-au venit și idei bune, dar și unele năstrușnice. Mai am câteva zile la dispoziție. Vedem ce se mai întâmplă”, a notat Irina în cea de-a 19-a zi a călătoriei pe care a încheiat-o zilele trecute.
Pelerinajul pe El Camino de Santiago rămâne o experiență emblematică, un amestec de aventură fizică și călătorie spirituală. Fie că este parcurs pentru motive religioase, personale sau pur și simplu pentru provocarea sa, drumul oferă fiecărui pelerin o oportunitate unică de a se conecta cu trecutul, cu alți oameni și, cel mai important, cu sine însuși.
Pe măsură ce pașii se multiplică și peisajele se schimbă, El Camino de Santiago continuă să fie o călătorie care transformă vieți, invitându-ne pe toți să explorăm nu doar lumea din jurul nostru, ci și adâncurile sufletului nostru.
Maura ANGHEL