Un criminal extrem de periculos reclamă... dreptul inalienabil la învăţătură

 Încarcerat în Penitenciarul Iaşi din 2010, în regim de maximă siguranţă, individul este recordmen absolut în trimiterea de petiţii către instanţe, cu peste 40 de sesizări  în decursul anilor: contestaţii împotriva judecătorului delegat, cereri de liberare condiţionată sau cereri de întrerupere a executării pedepsei * ultima dată, el a invocat dreptul inalienabil la învăţătură, asta deşi, la 30 de ani, abia a terminat clasa a VIII-a

 

Despre criminalul piroman de la Horleşti care, în închisoare, a doborât toate recordurile în materie de petiţii şi contestaţii am scris în amănunt acum câteva luni. Marcel Marcu (30 de ani), căci despre el este vorba, se află încarcerat în Penitenciarul Iaşi din 2010, în regim de maximă siguranţă, el având de ispăşit o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, prin cruzime şi incendiere.

Individul a ţinut la vremea aceea prima pagină a ziarelor prin grozăviile de care a fost în stare. Atunci, în seara de 10 spre 11 ianuarie 2009, maică-sa plecasă într-o vizită la cineva din sat, iar el a rămas să bea împreună cu taică-su, Costică. S-au îmbătat bine şi, ca de obicei, s-au luat la harţă. Enervat de vorbele bătrânului, Marcel şi-a strâns părintele de gât, iar acesta a leşinat. Crezând că l-a omorât, agresorul, cu mintea încâlcită de alcool, s-a gândit că e bine să ascundă urmele şi să însceneze un incendiu. Că la pus foc se pricepea foarte bine. Mai făcuse aşa ceva în urmă cu doi ani, când i se pusese pata pe un vecin. Aşa încât a luat butelia din bucătărie, a adus-o în mijlocul sufrageriei, a deschis robinetul de gaz şi a aprins chibritul. Flăcările s-au întins instantaneu, făcând un adevărat prăpăd. A părăsit casa în ultimul moment, răcnind ca apucatul, ca să-i alerteze pe vecini. Tatăl său era prea beat ca să mai poată reacţiona şi a murit carbonizat. Autopsia avea să constate că bătrânul avea o alcoolemie de 2,65 la mie în sânge. Omul a murit fără să-şi dea seama.

Luat la anchetă, piromanul a venit cu nişte explicaţii de toată jena. Cică ar fi vrut să-şi aprindă ţigara de la butelie, că nu-i mergea bricheta, apoi s-ar fi speriat de amploarea incendiului şi a fugit fără a-şi mai ajuta tatăl. Criminaliştii au demontat foarte uşor scorneala lui Marcel, astfel încât acesta a fost silit să recunoască şi să detalieze cum s-au derulat faptele în realitate. Prima instanţă l-a condamnat la 15 ani de închisoare, el a făcut recurs, iar Curtea de Apel a majorat pedeapsa la 17 ani.

Ajuns în penitenciar, criminalul nu s-a gândit niciun moment să se pocăiască. Dimpotrivă, a profitat de toate tertipurile posibile pentru a şicana supraveghetorii şi a enerva magistraţii. Numai trei ani, Marcu a depus peste 40 de petiţii. Pretenţii, contestaţii împotriva hotărârii judecătorului delegat ori chiar cerere de întrerupere a executării pedepsei şi de liberare condiţionată. Pe motive care de care mai absurde.

Supărat că n-a putut să fumeze când a vrut şi că n-a putut intra pe net

Cea mai recentă reclamaţie a sa s-a judecat zilele trecute. Marcel a făcut plângere împotriva judecătorului de supraveghere, afirmând că acesta i-ar fi încălcat un drept inealienabil, cel la învăţătură. În motivarea demersului său, petentul a arătat că a urmat cursuri şcolare, însă nu a putut să se pregătească pentru examenul pe care l-a susţinut, deoarece a fost pusă în executare împotriva sa sancţiunea disciplinară a izolării. 

Condamnatul a reclamat faptul că în data de 9 iunie 2020 a fost trimis din nou în izolare, deşi conducerea penitenciarului ştia că în zilele de 15 şi 17 iunie el trebuie să susţină examenele de absolvire a clasei a VIII-a. El spune că din cauza asta nu s-a mai putut prezenta la cursuri şi că eventuala sancţionare a sa putea fi amânată până după cele două examene.

Judecătorii au cerut Penitenciarului Iaşi, la termenul din 25 august, emiterea unei adrese oficiale prin care să se detalieze cazul lui Marcel. Hârtia a venit imediat, supraveghetorii au confirmat că, într-adevăr, deţinutul a sta în izolare, dar numai trei zile, între 9 şi 12 iunie, dar acest lucru n-a afectat deloc procesul de învăţare. Pentru că „deţinuţii aflaţi în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea îşi pot exercita dreptul de petiţionare, la corespondenţă şi la informare”. Nu pot fuma când vor, ci doar în ora de plimbare, nu sunt scoşi la muncă, n-au acces la internet şi nici nu pot primi pachete, iar aceste restricţii l-ar fi nemulţumit de fapt.

În motivarea sentinţei dată alaltăieri, instanţa a menţionat că „deţinutul trebuia şi putea să cunoască faptul că săvârşirea unor abateri disciplinare va atrage sancţionarea sa disciplinară, sancţiuni ce implică în mod firesc diverse obligaţii şi interdicţii pentru autorul lor. În concluzie, nu se poate reţine că Penitenciarul Iaşi ar fi încălcat dreptul la învăţământ al deţinutului, prevăzut de art. 79 din Legea nr. 254/2013. Mai mult decât atât, având în vedere că plângerea petentului a fost înaintată judecătorului de supraveghere după ce acesta executase integral sancţiunea disciplinară a izolării iar anterior soluţionării plângerii petentul susţinuse deja examenele la care a făcut referire, administraţia locului de deţinere nici nu ar putea fi obligată să adopte alte măsuri în privinţa persoanei private de libertate. În concluzie, respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către petentul condamnat Marcel Marcu”. Marcel FLUERARU