Un criminal piroman a făcut aproape 40 de petiţii

 * acesta se plânge în mod constant de discriminarea din închisoare * el ar vrea să aibă dreptul la 10 apeluri telefonice pe zi, la fel ca şi cei cu pedepse uşoare * asta, deşi nu prea are cu cine se conversa * numai în ultimii trei ani a făcut aproape 40 de petiţii, devenind un expert în chichiţe avocăţeşti * n-a avut încă vreun câştig de cauză

 Marcel Marcu (30 de ani) se afă încarcerat la Penitenciarul Iaşi din 2010, în regim de maximă siguranţă, el având de ispăşit o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, prin cruzime şi incendiere. Individul, de loc din Horleşti, a ţinut la vremea aceea prima pagină a ziarelor prin grozăviile de care a fost în stare. Atunci, în seara de 10 spre 11 ianuarie 2009, maică-sa plecasă într-o vizită la cineva din sat, iar el a rămas să bea împreună cu taică-su, Costică. S-au îmbătat bine şi, ca de obicei, s-au luat la harţă. Enervat de vorbele bătrânului, Marcel şi-a strâns părintele de gât, iar acesta a leşinat. Crezând că l-a omorât, agresorul, cu mintea încâlcită de alcool, s-a gândit că e bine să ascundă urmele şi să însceneze un incendiu. Că la pus foc se pricepea foarte bine. Mai făcuse aşa ceva în urmă cu doi ani, când i se pusese pata pe un vecin. Aşa încât a luat butelia din bucătărie, a adus-o în mijlocul sufrageriei, a deschis robinetul de gaz şi a aprins chibritul. Flăcările s-au întins instantaneu, făcând un adevărat prăpăd. A părăsit casa în ultimul moment, răcnind ca apucatul, ca să-i alerteze pe vecini. Tatăl său era prea beat ca să mai poată reacţiona şi a murit carbonizat. Autopsia avea să constate că bătrânul avea o alcoolemie de 2,65 la mie în sânge. Omul a murit fără să-şi dea seama.

Luat la anchetă, piromanul a venit cu nişte explicaţii de toată jena. Cică ar fi vrut să-şi aprindă ţigara de la butelie, că nu-i mergea bricheta, apoi s-ar fi speriat de amploarea incendiului şi a fugit fără a-şi mai ajuta tatăl.

Criminaliştii au demontat foarte uşor scorneala lui Marcel, astfel încât acesta a fost silit să recunoască şi să detalieze cum s-au derulat faptele în realitate. Prima instanţă l-a condamnat la 15 ani de închisoare, el a făcut recurs, iar Curtea de Apel a majorat pedeapsa la 17 ani.

Ajuns în penitenciar, criminalul nu s-a gândit niciun moment să se pocăiască. Dimpotrivă, a profitat de toate tertipurile posibile pentru a şicana supraveghetorii şi a enerva magistraţii. Numai trei ani, Marcu a depus aproape 40 de petiţii. Pretenţii, contestaţii împotriva hotărârii judecătorului delegat ori chiar cerere de întrerupere a executării pedepsei. Pe motive care de care mai absurde.

Deţinut experimentat în chichiţe avocăţeşti

Cea mai recentă acţiune a criminalului piroman a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 24 iunie. În cererea sa, Marcu „a arătat că există o discriminare între numărul apelurilor telefonice pentru deţinuţii care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă şi care au dreptul doar la 3 apeluri telefonice pe zi şi deţinuţii care execută pedeapsa în alt regim şi care au dreptul la 10 apeluri telefonice”. Că are sau nu cui da atâtea telefoane, n-a mai stat să detalieze. A zis că-i chestie de principiu.

Experimentat de-acum în chichiţe avocăţeşti, Marcu a întrunit toate condiţiile de ordin procedural în acest recent demers al său, iar judecătorii au fost nevoiţi să admită cererea şi să delibereze pe fond. Pronunţarea a avut loc la finele săptămânii trecute, iar motivarea instanţei a fost una fără echivoc: „Legea nr.254/2013 statuează următoarele: În funcţie de regimul de executare în care sunt incluşi, deţinuţii pot efectua convorbiri telefonice, după cum urmează:

a) zilnic, deţinuţii cărora li se aplică regimul de executare deschis, semideschis şi închis, precum şi cei cărora nu li s-a stabilit încă regimul de executare, 10 apeluri telefonice, cu durata maximă cumulată de 60 de minute;

b) zilnic, deţinuţii cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă, precum şi cei care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului, 3 apeluri telefonice cu durata maximă cumulată de 30 de minute”.

Petentul a  recunoscut că administraţia Penitenciarului respectă legea, el fiind nemulţumit, în fapt, de regulamentul de aplicare a legii, dar acest regulament nu poate fi contestat la judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

Astfel, instanţa a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată şi a respins-o. Fapt care nu l-a afectat deloc pe puşcăriaş. În următorii 7 ani, mai are suficient timp pentru multe alte contestaţii. Marcel FLUERARU