Robert Turcescu, despre rușinea de președinte Klaus Iohannis și umilința lui Biden

„În timp ce priveam (uluit, cum altfel!) dezbaterea în care bietul Biden se străduia să convingă miliarde de telespectatori că e viu, încercând să-i supraviețuiască unui Trump aproape neschimbat față de campania precedentă, m-am gândit preț de câteva minute la Iohannis. Și-am încercat să-mi imaginez scena în care arogantul nostru a fost primit în Biroul Oval de aproape-senilul președinte al SUA. Ce-o fi fost în mintea bietului Klaus! (despre suflet nu ne pronunțăm pentru că nimeni n-ar putea dovedi că are și așa ceva): el, Iohannis, animal politic încă în putere, înnebunit să-și ascută colții în timp ce vânează o funcție care să-l mai lase măcar câțiva ani în jungla celor ce stăpânesc lumea, nevoit să ia poziție de drepți și să execute ordinele venite de la un bătrânel care abia mai articulează coerent urgența unor nevoi fiziologice.

Și cu toate astea, când i-a spus că trebuie să dea un sistem Patriot ucrainenilor, Klaus-Cel-În-Putere a fost cel care s-a scăpat în pantaloni. Pentru că puterea, Puterea adevărata, e dincolo de Biden sau de Trump, dar ăsta e deja un truism. Însă a meritat să punem față în față, măcar în acest paragraf, două personaje: unul care chiar și când face pe el decide soarta lumii și altul care ori de câte ori a încercat să decidă ceva a făcut rahatul praf”, scrie jurnalistul Robert Turcescu.

„Dezbaterea Trump-Biden a fost un episod dramatic din care o planetă întreagă are multe de învățat. Cum ar fi că bătrânețea e foarte nasoală, mai ales dacă și în ultimii ani ai vieții ești un nefericit nevoit să rămâi în arenă. Președintele partenerului nostru strategic, americanul Joe Biden, e o epavă. La un moment dat mi s-a făcut milă de el și gândul mi-a zburat la bunicul matern pe care l-am văzut chinuindu-se să rămână în viață după o pareză: tataie avea privirea lui Biden, căuta mereu un punct de sprijin care părea să fie undeva, dar, din păcate, undeva prea departe.

Înțeleg că în tabăra democraților americani s-a intrat în depresie. Unii ar vrea înlocuirea lui Biden cu un candidat care să aibă măcar puterea de a-i da replica lui Trump, dar strategii politici avertizează că e deja prea târziu. America nu e o țară cu 41 de județe în care ne obișnuim rapid cu ideea că nu e nicio problemă să nu știm cine sunt candidații la alegerile prezidențiale și, mai mult, să nu știm nici măcar când au loc aceste alegeri. Noi n-avem astfel de frisoane, când or vrea Nicu și Marcel, atunci să fie! La americani să-l înlocuiești pe Biden cu te miri cine ( sau chiar și cu madam Obama) e big problem. Vorbim de un continent. Pierdem timpul, concluzia nu poate fi decât una singură: dacă nu-l doboară, Doamne ferește, o răceală teribilă, cum ar fi cea cauzată de glonț, Donald Trump va reveni la Casa Albă. După dezbatere, până și talibanii de la CNN au ajuns la concluzia de mai sus.

A fost, totuși, extraordinar să-i vedem pe cei doi, față în față. Democrația a fost servită, s-a mai scris un capitol din volumul în care sunt indexate motivele pentru care nimic nu seamănă cu felul în care se face politică în SUA. Acolo nu-și permite niciun candidat să ceară donații și voturi dacă n-are curajul să intre în lupta directă cu adversarul. Biden nu va mai avea un mandat și eu aș paria că în locul lui se va găsi un alt personaj care să-l confrunte pe Trump în cursa prezidențială, măcar pentru a salva onoarea Partidului Democrat. Dar Biden a ales să “moară” pe câmpul de luptă. Ceea ce, spre deosebire de alții, știm noi de unde, îl așază în galeria foștilor șefi de stat și nu în rândul căcăcioșilor aroganți care s-au cufurit vreme de două mandate în fruntea țării, dar tot ar mai vrea ceva și la desert”, scrie Turcescu.