Ştefan Târnovanu, izbânda tenacităţii şi răbdării

Atunci când a semnat cu FCSB, unii au spus că s-a grăbit, că se va plafona. Ca rezervă a lui Andrei Vlad sau ca portar la Liga 3. Alţii, puţini, foarte puţini, l-au aprobat şi au crezut în el. Un copil cuminte, foarte bine educat, înzestrat cu o forţă morală rarissimă, cu multă răbdare şi cu o tenacitate nu prea întâlnită la fotbaliştii români. Aceste calităţi l-au adus acum pe val, la niciun an de când mulţi chibiţi îl considerau deja expirat pe goal-keeper-ul în vârstă de numai 21 de ani.

Traseul lui Fane în fotbal n-a fost niciodată uşor, mereu a avut de înfruntat ceva. La 8-9 ani, o concurenţă teribilă pe post. Stare de fapt care l-a îndârjit, l-a făcut să se pregătească „nebuneşte”. N-a fost suficient. Era prin 2013-2014, antrenorul cu portarii de la Politehnica Iaşi, Benone Dohot, s-a apucat să lucreze suplimentar şi cu juniorii de la Centru. Erau vreo zece, toţi talentaţi şi foarte talentaţi. Fane, doar unul dintre ei.

Cu răbdare, tenacitate şi multă-multă voinţă, a reuşit să iasă în evidenţă. Între timp, s-a înălţat, a dobândit o calitate fizică indispensabilă unui portar de clasă. Şi-a îmbunătăţit jocul de picior, a ajuns să dea maximă siguranţă echipei. A ajuns la echipa mare, a debutat în Liga 1, a făcut câteva meciuri excelente, urmarea fiind transferul la FCSB. Roş-albaştrii l-au lăsat să încheie sezonul în Copou, a venit acel gol stupid cu Clinceniul, cerul părea să se dărâme peste el. Fane a strâns din dinţi şi a mers mai departe. Dar ghinioanele n-au contenit. Operaţia la nas părea să-l fi scos definitiv din circuit. Fane n-a abandonat. A urmat decesul tatălui şi surghiunul în Liga 3. Cei mai mulţi ar fi renunţat şi s-ar fi apucat de altceva. El, nu.

Stăruinţa i-a fost răsplătită cu acea convocar la Olimpiadă. N-a apucat să joace niciun minut, s-a întors în anonimat. Dar mai decis, mai optimist, mai motivat să ajungă unde îi este locul. În top.  Au fost luni grele, de mare consum nervos. Foarte probabil, pline de frustrări. Dar, până la urmă, tenacitatea şi răbdarea au izbândit. Sfătuit permanent de mentorul lui, Benone Dohot, longilinul ieşean a aşteptat ocazia, ea a venit şi Fane a profitat din plin. A închis poarta FCSB la modul ferm, cu autoritate.

N-are decât 21 de ani, dar la capitolul maturitate e chiar un exemplu. Nu doar în ce priveşte fotbalul, ci ca lecţie de viaţă. Marcel FLUERARU