Ce înseamnă cuvântul aleluia? Unde apare pentru prima dată

Ce înseamnă cuvântul aleluia? „Aliluia” provine din limba ebraică și înseamnă „Lăudați pe Domnul”. Acesta era și este folosit adesea în rugăciuni, dar și în cadrul ceremoniilor religioase.

În Vechiul Testament, acest termen era folosit frecvent în rugăciuni și în cadrul ceremoniilor religioase, fiind o cântare de bucurie transmisă ulterior și în cultul Bisericii creștine. În cadrul slujbelor, „Aliluia” marchează solemn încheierea cântării religioase, subliniind că totul este închinat spre slava lui Dumnezeu. Află în rândurile următoare ce înseamnă aleluia, dar și de unde provine acest cuvânt.

 

Ce înseamnă aleluia?
Expresia „Aleluia”, întâlnită atât în liturghia creștină, cât și în „Psalmii” regelui David din Vechiul Testament și în Apocalipsa 19:1 din Noul Testament, provine din ebraicul „hallelujah” și are aceeași semnificație de „Lăudați pe Domnul”. Formula conține particula „JAH”, o prescurtare a numelui divin Jahwe (יהוה), considerat numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică, cu înțelesul „Cel care face să devină”.

Acest nume aparține, conform Scripturii, Eliberatorului poporului Israel, fiind pentru iudei și creștini deopotrivă Creatorul, Judecătorul și Sursa mântuirii. În Exod 20:2-3, prima dintre cele Zece Porunci îl prezintă astfel: „Eu sunt YHWH Dumnezeul tău, cel care te-a scos din sclavia Egiptului. Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.” Creștinismul, cu aproximativ 2,2 miliarde de adepți din cei aproape 7 miliarde de oameni ai lumii, este religia cu cei mai mulți practicanți. Mulți dintre aceștia au auzit cuvântul „Aleluia”, dar puțini îi cunosc originea exactă.

În cadrul slujbelor religioase, „Aleluia” este un termen de recunoștință rostit mai ales în perioada Sărbătorilor Pascale și nu este utilizat în perioadele de post. Acesta apare în cântările liturgice în combinație cu versete din Scriptură, în special din Psalmi. La origini, expresia provine din Vechiul Testament, fiind folosită și în Noul Testament, având aceeași semnificație de „Slăviți-l pe ‘Jah’ (YHWH)”. Cu alte cuvinte, „Aleluia” înseamnă „Lăudați-l pe Domnul”.
Jah este, de fapt, o prescurtare a numelui divin Jahwe, considerat numele propriu al lui Dumnezeu. Se spune că Moise a auzit acest nume pe Muntele Sinai, locul unde a primit „Cele Zece Porunci”. De asemenea, un alt termen de origine ebraică este „Amin”, care înseamnă „Așa să fie” sau „Cu adevărat”.

Ce înseamnă amin?
„Amin” este un cuvânt fundamental în vocabularul creștinilor ortodocși, fiind rostit la finalul fiecărei rugăciuni. Totuși, puțini cunosc adevărata sa semnificație și originea sa. Acesta provine din limba ebraică, de la „amen”, și înseamnă „așa să fie” sau „cu adevărat”. De-a lungul timpului, „amin” a fost preluat și utilizat în diverse texte religioase și în practica Bisericii creștine, având rolul de a încheia rugăciunile și de a exprima confirmarea credinței.

Dicționarul explicativ al limbii române menționează că acest cuvânt este folosit pentru a exprima asentimentul față de cele rostite, având sensul de „adevărat! așa să fie!”. Totodată, în limbajul popular, „amin” apare în expresii precum „cât(u-i) aminul” sau „până (ori nici) la amin”, semnificând „niciodată” sau „nicidecum”.

În cadrul slujbelor bisericești, „amin” este rostit de preoți și credincioși, în special la finalul predicilor sau al Sfintei Liturghii. În unele regiuni ale țării, acest cuvânt este interpretat ca „așa a fost, așa este și așa va rămâne”, subliniind ideea de continuitate și statornicie a credinței. De asemenea, este interesant de remarcat că „amin” nu este folosit doar de creștinii ortodocși, ci și de catolici și musulmani, ceea ce arată caracterul universal al acestui termen sacru.

Fiind un element atât de important al rugăciunii, nu este surprinzător că „amin” apare și în Biblie, unde subliniază adevărul și certitudinea cuvintelor rostite. Astfel, de fiecare dată când credincioșii încheie o rugăciune cu „amin”, ei nu doar că pecetluiesc rugăciunea, ci își reafirmă credința și încrederea în voia divină.

Ce înseamnă cuvântul aleluia? Expresia „Aleluia”, întâlnită atât în liturghia creștină, cât și în „Psalmii” regelui David din Vechiul Testament și în Apocalipsa 19:1 din Noul Testament, provine din ebraicul „hallelujah” și are aceeași semnificație de „Lăudați