„Sinestezia”, o călătorie în lumea creativității

 

 

Cum e viața unui freelancer în artele spectacolului? Care e cea mai mare provocare? Ei bine, artiștii participanți la prima ediție a „Sinestezia”, care a adus la Iași o serie de evenimente inedite, ne-au oferit câteva răspunsuri. „Duc o viață cât se poate de normală, cred eu. Diferențele pot apărea din faptul că lucrez cu proiecte, iar asta înseamnă că timpul și resursele au o dinamică proprie. Ceea ce pentru unii înseamnă un traseu clar și lin, pentru mine poate fi ca o călătorie plină de aventuri, iar ceea ce găsesc eu ca fiind ușor și liber, pentru alții se poate traduce în constrângeri și limitări. Dar asta cred că poate apărea oriunde comparăm mai multe domenii de activitate între ele. Cea mai mare provocare pentru mine e să răspund la astfel de întrebări”, a spus Eduard Draude, artist și organizator. Cunoscut pentru implicarea lui în business, Marius Ursache a adus la Iași o provocare muzicală, un atelier atelier interactiv de sintetizatoare modulare – Spacenoodling. „Mă întrebați cum a venit venit muzica în viața mea... Pe casetofon. Pe casete originale și copiate de la prieteni. Pe CD-uri piratate. Pe Napster, filelist și torente. Pe Apple Music, Spotify, Tidal, Youtube. Pe viniluri. În fața scenei. În spatele scenei. Pe scenă. Printre prieteni. Printre multe cabluri colorate. Aaa... și  Alexa, play something”, am aflat de la Marius Ursache. 

Participanții la „Sinestezia” sunt artiști recunoscuți, cu un palmares foarte bogat. Dedicați pe deplin artei, ei încearcă să-și ducă mesajele cât mai departe și să atragă publicul dornic de bun și de frumos, care apreciază artiștii. Iar dacă îi întrebi care este definiția unui actor complet, „dacă ar fi să dau răspunsul clasic sau universal acceptat, ar fi: Actorul versatil care joacă, arată, se mișcă și cântă foarte bine'.

Personal cred însă că actorul complet, e Omul care reușește să se accepte ca fiind incomplet, reușește să se dăruiască pe sine, lor, spectatorilor, fără să aibă apoi vreo așteptare, în vreun fel. E actorul care își pune sufletul pe tavă și își dezvăluie cele mai adânci vulnerabilități, mângâind astfel inimile privitorilor. 

E artistul care dăruiește pentru că iubește, nu pentru ceea ce primește; care fie că joacă, dansează, recită sau cântă, e în adevăr, nu (se) minte. E actorul pentru care mulțumirea și recunoașterea sunt aplauzele de la final…”, a răspuns Ai Deac, actor și unul dintre realizatorii performance-ul „Noi ne-am iubit în pandemie” . Ce ar face și ce nu ar face un actor? „Admir mulți actori și cu mulți aș juca, însă eu țin cu generația tânără așa că am să spun că actorul cu care mi-aș dori să joc în prezent este Timothée Chalamet. În schimb, n-aș vrea să joc cu Bugs Bunny”, a răspuns Iustinian Turcu, de la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, care, alături de Ali Deac, a asigurat elementele de poezie, acting și mișcare din performance.

În „Sinestezia” a fost invitat să participe și  Sebastian Vîrtosu, cadru didactic la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, violoncelist și cel care a asigurat universul sonor ân performance-ul „Noi ne-am iubit în pandemie”.  Invitat la o călătorie în timp, pentru care ar trebui să aibă și planuri de viitor, dacă ar fi student din nou, Sebeastian Vîrtosu a recunoscut că nu ar renunța la studiul intensiv al violoncelului sau la învățat. „Cu siguranță nu aș mai renunța la o viață socială mai activă, mai bogată și, mai ales, m-aș bucura de libertate, lucru imposibil înainte de 1989. Aș păstra o legătură mai strânsă cu colegii, cu prietenii, cu rudele și aș profita din plin de Programul european Erasmus. Călătorind și cunoscând universuri noi, oameni noi, tradiții noi te poți îmbogăți atât uman cât și profesional”. Saxofonistul Alex Arcuș și prietenii săi au oferit un alt performance, Heart Cave, un spectacol multimedia unic în România. Muzica live creată de cei doi performeri, cu sunete organice, vocale, va fi însoțită de light design și video-mapping special concepute pentru a pune în valoare actul artistic, dar și arhitectura Palatului Culturii. Publicul se va îmbarca într-o călătorie muzical-spirituală potențată de video proiecții și video-mapping realizate de artistul vizual Andrei Cozlac. Dacă ar fi să creeze un instrument muzical, Alex Arcuș și-a imaginat un instrument high tech, două capsule mici atașate pe tâmple, care să funcționeze în conexiune cu întreg sistemul neuronal, putând traduce în sunete, emoții, mișcări, gânduri, proiecții auditive. „Ceea ce muzicienii fac deja atunci când compun un aranjament, de exemplu, dar procesul are etape intermediare, scris partitura, aranjament, interpretare și după caz, înregistrare, finisaje, corecturi. S-ar numi, simplu, Neurofon”. Iar dacă viața Anei-Cristina Leonte ar fi o piesă de jazz, s-ar numi „I'm Hip”, interpretată de Blossom Dearie, pe care o dedică tuturor celor care îndrăznesc, iubesc și își trăiesc povestea de viață în mod autentic... „Și mie!”, a zâmbit A.C. Leonte. Andrei Cozlac este unul dintre cei mai cunoscuți artiști video din România. Întrebat dacă visează la o proiecție anume, el a recunoscut că nu s-a gândit niciodată la acest lucru. „Dacă stau bine și mă gândesc de fapt, visez la ceva anume, ceva ce îmi doresc să fac, știu asta, simt asta, știu că e  important și văd că merg în direcția respectivă, dar refuz să văd clar care e acel vis, e ceva la un capăt care știu că e acolo,dar nu mă grabesc și mă uit în jur, asta pentru că sunt multe lucruri și oameni în jurul meu care mă inspiră, și vreau să păstrez  surprinderea  descoperirii și pentru mine. Deci, visul există, dar nu vi-l spun sau nu mi-l relev nici mie. Aceasta este proiecția la care visez!”, a spus Andrei Cozlac.

Momo Peter Sanno este coregraf și dansator cu peste 15 ani de experiență internațională și peste 2.000 de spectacole la activ. El spune că dacă ar fi să pună la punct o filosofie a dansului, startul ar fi Libertatea. Manifestarea și înțelegerea ei. Ea oferă spațiul perfect de exprimare și cuprinde întreaga gamă de emoții a ființei umane. „Din momentul în care îi înțelegem și-i respectăm valoarea, călătoria prin Timp și Viață devine într-adevăr bogată, frumos surprinzătoare, puternică. Un alt criteriu îl dedic Iubirii. Ea colorează și umple cu infinite nuanțe spațiul de exprimare a Libertății, aducând la scenă deschisă pasiunea, inocența, înțelegerea, respectul față de om și umanitate”. Sinestezia a fost un proiect care a adus un plus Iașului, oferindu-i cinci zile de artă, muzică, dans și multă creativitate, de care avem nevoie cu toții.

Maura ANGHEL