Avocaţii ieşeni, amendaţi mai ceva ca şoferii indisciplinaţi

 Judecând după statisticile acestui an, magistraţii din judeţ dovedesc un zel mai ceva ca al agenţilor de circulaţie din anii ’90, care pândeau şi taxau fără discuţii şoferii indisciplinaţi. În 2024, avocaţii amendaţi de instanţe au fost mult mai numeroşi decât conducătorii auto prinşi în ofsaid. Iar în cazul lor, sancţiunile sunt cuprinse între 500 şi 5.000 lei.

O întârziere de un minut, un mail dus direct în spam, două dosare diferite, la două instanţe diferite, dar cu termene de judecată la aceaşi dată şi oră, printre motivele invocate.

Fripţi deja cu asemenea chestii, avocaţii au mărit, pe bună dreptate, onorariile. Să aibă de unde plăti amenzile care pot apărea oricând, din orice motiv. Judecătorii nu stau la discuţii. Iată câteva cazuri elocvente:

 

Criză de peritonită, nu putea pleda de pe patul de spital

Vacanţa judecătorească numai vacanţă n-a fost pentru I.M. Se simţea din ce în ce mai rău, avea dureri atroce, s-a dus la medicul de familie, diagnostic banal, apendicită. Pe 9 septembrie avea termen într-un dosar penal destul de complicat, cu trei zile înainte a făcut o nouă criză. A ajuns la spital, se gândea că-şi va reveni, dar n-a fost aşa. Totuşi, ca măsură de precauţie, l-a contactat pe inculptat, propunându-i un alt avocat care să-l substituie în caz de ceva. Inculpatul n-a vrut.

În ziua procesului, I.M. nu se putea ţine pe picioare, apendicita dăduse-n peritonită, n-a mai ajuns în sala de judecată, n-avea nici cum să pledeze de pe patul de spital. S-a ales imediat cu o amendă de 2.000 lei. A contestat-o, şi-a dovedit buna credinţă, dar nu i-a fost anulată, ci doar redusă la 500 lei. Nişte bani, totuşi.

N-a găsit nici măcar un juristconsult care să-i ţină locul

D.S. s-a confruntat cu o problemă familială apărută pe neaşteptate, în dimineaţa de 17 septembrie. A trebuit să plece din Iaşi şi să conducă sute de kilometri. Ştia că are un proces la care n-are cum se prezenta, aşa că a înroşit telefonul, rugând colegii să-l substitui. N-a găsit pe nimeni, a apelat şi la juristconsulţii pe care-i avea în agendă, dar tot degeaba. Neprezentarea l-a costat 1.000 lei. A contestat amenda şi a rămas cu contestaţia, deşi judecătorul i-a cam dat dreptate: „instanţa nu neagă că petentul s-a aflat într-o imposibilitatea obiectivă de a se prezenta în instanţă la termenul de judecată acordat”. Sanţiunea nu i-a fost anulată.

Judecătorul ar fi trebuit să-şi dea amendă. A întârziat două ore

Avocata E.L. a păţit-o şi mai rău, tot în  septembrie. Avea termen de judecată în data de 5, la ora 10.00, tot atunci fusese programată pentru o internare de zi la spital. Femeia a găsit imediat un înlocuitor şi s-a dus liniştită să-şi vadă de problemele de sănătate.

Colegul, foarte serios, s-a prezentat întocmai şi la timp. Dar dosarul a fost strigat abia după două ore, când au considerat de cuviinţă judecătorul şi grefierul. Omul nu mai era la Judecătorie, avea alt proces la Tribunal şi nu putea fi în două locuri, în acelaşi timp. Logic, dar nu şi pentru unii magistraţi. O dată cu biletul de externare, E.L. a primit şi felicitarea. 2.000 lei. A contestat absurda hotărre şi, în cele din urmă, a câştigat.

Doar un minut, era blocat în trafic. Amendă.

T.G. avea termen pe 2 octombrie, la ora 12.30, la Judecătoria Iaşi. S-a strigat dosarul, el tocmai plecase de la Tribunal, a avut ghinionul să prindă un roşu la semafor, apoi să nu găsească loc de parcare, s-a grăbit şi n-a răspuns apelului telefonic al grrefierei. A socotit că pierde timp, că într-un minut ajunge în sala de judecată. Ceea ce s-a şi întâmplat, doar că s-a intrat în pauza de prânz. Avocatul a aşteptat ce-a aşteptat, l-au apucat nevoile fiziologice şi a coborât la toaleta de la subsol. Culmea ironiei, fix la ora 13.00, când s-au reluat şedinţele. Iarăşi, un minut întârziere, 500 lei amendă.

Pe T.G. l-au ajutat camerele de supraveghere instalate în clădire, a putut dovedi motivul lipsei din sală şi a obţinut anularea sancţiunii. Dar a mai trebuit un proces.

Nu şi-a luat cu ea în vacanţă dosarele, a costat-o

D.N. a plecat, ca toţi colegii de breaslă, în binemeritata vacanţă de vară. A vrut să se relaxeze, să-i reîncarce bateriile, să uite de problemele profesionale. Nu şi-a luat cu ea dosarele în lucru. Neinspirată decizie.

Pe 3 octombrie trebuia să reprezinte un client inculpat într-un complicat dosar penal. Erau de studiat multe înscrisuri, n-a avut timpul fizic necesar pentru documentare şi nu s-a prezentat. Completului de judecată  nu i-a păsat. 2.000 lei. Noroc cu contestaţia: „instanţa apreciază că nu se poate considera că petenta a acţionat în mod culpabil sau în dispreţ faţă de autoritatea instanţei sau faţă de îndeplinirea obligaţiilor procesuale”.

Bătrânul avocat şi-a uitat protezele acasă, n-a auzit apelul grefierei

G.P. are 75 de ani, dar e obligat să presteze în continuare, fiind lipsit de pensia profesională. Bătrân şi bolnav, face cu greu faţă rigorilor meseriei, dar nu-i de ales. Poartă proteze, una auditivă şi alta dentară, dar încă mai şofează. Merge încet, prudent, chiar excesiv de prudent. Mai uită, aşa cam stau lucrurile la vârsta asta, aşa s-a şi întâmplat în data de 17 septembrie. S-a urcat la volan, dar protezele au rămas acasă. Conducea agale, oraşul era aglomerat, abia începuse şcoala. N-a auzit apelurile grefierei, n-a răspuns la telefon, a întârziat şi a fost amendat. Aşa a rămas, contestaţia i-a fost respinsă.

Avocatul era în arestul preventiv, apăra un nou client

M.V. avea un contract de reprezentare a unui client într-o speţă civilă, termenul de judecată fusese stabilit pentru 1 septembrie. Cu o seară înainte, a fost sunat în disperare de către un cunoscut. Cei de la Secţia de Poliţie Rurală nr. Popricani tocmai îl reţinuseră şi ceruseră procurorului de caz emiterea ordonanţei de arestare preventivă. Care nu se poate face fără prezenţa unui apărător. M.V. n-a ezitat, s-a dus imediat să-şi ajute amicul. Dar audierile s-au lungit şi nu s-a mai putut întoarce în timp util la Iaşi, pentru procesul civil. S-a ales şi el cu o „felicitare” de 2.000 lei, a contestat-o, iar programul ECRIS (baza de date a magistraturii româneşti) a confirmat susţinerile sale. A scăpat.

Mailul de convocare ca apărător din oficiu s-a dus în spam

Tot cu o penalizare de 2.000 lei s-a ales şi C.N., care fusese desemnat ca apărător din oficiu pentru un inculpat. Alegerea s-a făcut aleatoriu, de către computer, înştiinţarea i-a fost trimisă electronic, prin mail. Ghnion, mesajul s-a dus direc în spam, C.N. habar n-a avut că trebuie să ajungă în sala de şedinţe, grefierul nu l-a sunat, judecătorul l-a amendat. 1.000 lei.

Inculpatul n-a fost citat legal, avocatul rămâne cu amenda

Nici grefierii, nici judecătorii nu răspund pentru erorile lor. Şi nici pentru că neuronii lor lipsesc nemotivat de la lucru. Edificator este cazul lui O.L., avocatul avea termen pe 12 septembrie, îşi făcuse bine temele, a văzut că inculpatul, cel pe care-l reprezenta, nu fusese citat legal, nu se putea altfel decât amânarea judecăţii. Şi, cum nu se simţea prea bine, a preferat să meargă la medic. N-a dat şpagă la felcer, bănişorii i s-au dus în contul Judecătoriei. 2.000 lei, conform articolului 283, abateri judiciare.

Cele mai ticăloase dosare, cele de evaziune fiscală

Dosarele de evaziune fiscală reprezintă cazna maximă pentru un avocat. Mult mai stufoase decât celelalte, urmărirea penală poate dura şi mai bine de un deceniu. După ce rechizitoriul ajunge în instanţă, avocatul n-are la dispoziţie decât câteva termene. Şi are de studiat la greu, îi trebuiesc solide cunoştinţe în materie de contabilitate, mult efort psihic. De aceea, nimeni nu se înghesuie, doamna D.M. şi domnul C.S. au făcut-o. Nu pe degeaba, i-a costat câte 2.000 lei afacerea.

Femeia a accesat dosarul în format electronic, nu s-a descâlcit şi a mers la Registratură, să-l ceară la studiat pe cel fizic. A durat ceva, s-a îmbolnăvit şi l-a rugat pe coleg s-o substituie. C.S. n-a avut răgaz să se documenteze, nu s-a prezentat. Au fost amendaţi amândoi.

***

Sunt doar câteva din cazurile în care avocaţii au trebuit să vină cu bani de-acasă. Şi nu trebuie mai mult de două-trei felicitări din astea ca să tragi heblu. Avocaţii nu sunt plătiţi de la buget şi nu li se decontează nimic, n-au normă de hrană şi nici parte de deconturi pentru vacanţe. Trăiesc din ce produc, din ce prestează, chiria la un cabinet amplasat cât de cât la vedere nu-i chiar doi lei. De asta, şi onorariile.

Marcel FLUERARU