Endometrioza, boala invizibilă care schimbă vieți

* în România, una din 10 femei sufera de endometrioză, iar 50% dintre femeile diagnosticate rămân infertile * deși este o afectiune foarte răspândită, nu este foarte cunoscută, iar două din trei femei cu această boală sunt diagnosticate greșit sau foarte târziu

În spatele zâmbetelor forțate și al vieților aparent normale, milioane de femei trăiesc zilnic cu o durere care nu doar că le chinuie corpul, ci le frânge spiritul. Endometrioza, o afecțiune ginecologică puțin înțeleasă, afectează una din zece femei la nivel global și rămâne un diagnostic care sosește adesea prea târziu. Este o boală tăcută, dar devastatoare, care transformă fiecare zi într-o luptă pentru supraviețuire.

Endometrioza apare atunci când țesutul endometrial, cel care căptușește interiorul uterului și care este eliminat la fiecare menstruație, începe să crească în afara uterului. Aceste leziuni pot invada ovarele, trompele uterine și, în unele cazuri, organe precum vezica urinară sau intestinele. Cauzele exacte ale bolii rămân un mister, deși există teorii care leagă această afecțiune de factori genetici, dezechilibre hormonale sau mediu. Cert este că endometrioza nu discriminează: poate afecta adolescente abia intrate la pubertate, femei adulte în perioada lor cea mai productivă sau chiar persoane aflate în postmenopauză.

Pentru femeile care trăiesc cu această boală, durerea este cel mai crunt aspect. Adesea descrisă ca o arsură, o senzație de înțepături sau o presiune continuă în zona pelviană, durerea cauzată de endometrioză poate fi debilitantă. „Îmi simt corpul ca pe o cușcă. Durerea nu te lasă să gândești clar, să muncești, să te bucuri de viață. Prietenii mă întreabă mereu de ce lipsesc de la întâlniri, dar cum să le explic că sunt prinsă în pat, incapabilă să mă mișc?”, mărturisește Maria, o tânără de 28 de ani care se luptă cu boala de mai bine de un deceniu.

Boală necunoscută, fără leac

Pentru multe femei, însă, durerea nu este singurul obstacol. Diagnosticul corect ajunge, de obicei, după ani de suferință și vizite la nenumărați medici. Este nevoie, în medie, de șapte până la zece ani pentru ca o pacientă să primească un răspuns concret. Multe dintre ele sunt trimise de la un specialist la altul, fiecare diagnosticând altceva: sindrom de colon iritabil, stres, depresie. „Mi s-a spus că exagerez sau că e în mintea mea. Mi-a luat opt ani să găsesc un medic care să mă asculte cu adevărat”, continuă și Andreea, o femeie de 34 de ani.

Diagnosticul endometriozei este complicat de faptul că simptomele variază enorm de la o femeie la alta. În unele cazuri, boala poate fi confirmată doar prin laparoscopie, o intervenție chirurgicală minim invazivă care permite medicilor să examineze direct organele afectate. Chiar și după diagnostic, tratamentele disponibile nu oferă o soluție definitivă. Medicamentele hormonale pot ameliora simptomele, dar nu funcționează pentru toate paciente și vin cu efecte secundare semnificative. Chirurgia poate elimina temporar leziunile, dar boala revine adesea. Pentru multe femei, singura cale de a face față este să învețe să trăiască cu durerea.

Impactul endometriozei depășește însă granițele fizice. Boala afectează profund sănătatea mentală și viața socială a celor care o trăiesc. Infertilitatea, un simptom frecvent al bolii, poate aduce un val de suferință emoțională. În același timp, stigmatul asociat cu discuțiile despre durerea menstruală sau sănătatea reproductivă le face pe multe femei să se simtă izolate. „E ca și cum ai trăi într-o carapace. Durerea te separă de lume, dar și lipsa de înțelegere te face să te închizi în tine”, adaugă și Daria, o pacientă de 44 de ani, din Iași.

Cu toate acestea, în ultimii ani, lupta împotriva endometriozei a început să capete mai multă vizibilitate. Campaniile de conștientizare, poveștile femeilor care și-au împărtășit experiențele public și eforturile comunităților de suport online au oferit un colac de salvare pentru multe paciente. „Fiecare femeie care vorbește despre ce simte ajută la ruperea tăcerii. Nu mai suntem singure, iar împreună putem face diferența”, afirmă Alina, moderatoarea unui grup de suport.

Lupta cu endometrioza este departe de a se încheia. Este nevoie de mai multă educație, cercetare și sprijin din partea sistemelor de sănătate. Fiecare femeie care își găsește curajul de a cere ajutor merită să fie ascultată, crezută și tratată cu respect. Endometrioza nu este doar o boală; este un apel la acțiune, o șansă de a învăța să fim mai empatici și mai uniți. În spatele fiecărui diagnostic stă o poveste, iar acestea merită să fie auzite.

În România, una din 10 femei sufera de endometrioză, iar 50% dintre femeile diagnosticate cu endometrioza rămân infertile. Endometrioza, deși o afectiune foarte răspândită, nu este foarte cunoscută, iar doua din trei femei cu această boală sunt diagnosticate greșit sau foarte târziu.

 

Maura ANGHEL