Sfaturi de succes - managementul curățării cartofilor

Tare ne mai plac nouă, românilor, bocetele şi bârfa. Ne plângem mereu şi din orice motiv, căutăm vinovaţi pentru faptele noastre şi aruncăm mereu pisica în curtea vecinului. Suntem campioni în ale lamentărilor, facem o catastrofă din orice fleac şi nu reuşim să ne ţinem firea. Ne plac şi bârfele şi mereu stăm cu ochii pe alţii, mai puţin pe noi. Suntem buni la coterii şi cumetrii, ne băgăm ca musca-n borşul altuia şi ne place să răscolim în mizerie. Am face orice pentru a deveni lideri de opinie, însă nu mereu intențiile și acțiunile noastre au noimă.

Când vine vorba despre performanţă ori rezultate, ba nu avem condiţii, ba alţii sunt nedrepţi cu noi şi alta ar fi treaba dacă... „Dacă” a deveni un cuvânt foarte des folosit. „Dacă aş fi fost bogat”, „Dacă tata mi-ar fi dat...”, „Dacă şeful ar fi făcut ceva...” Mai rar auzi „Dacă aş fi fost în stare, cu siguranţă aş fi avut rezultatele pentru care îi invidiez pe alţii”.

Starea asta de lehamite a românilor se vede în toate segmentele. Şomerii se plâng că nu au locuri de muncă, dar nici nu ar munci! Primele întrebări pe care la adresează eventualilor angajatori sunt legate de leafă, de alte beneficii şi de zilele libere. Puţin spun ce ştiu să facă şi cum pot obţine rezultatele cu care se laudă. Sunt total demotivaţi şi nu ştiu decât să vorbească despre cât de prost le merge în viaţa de zi cu zi.

Nepăsarea endemică i-a atins şi pe elevi. În plină perioadă de pregătire, oferită gratis de profesori,  puţini dintre cei care au fost respinşi la bacalaureat au trecut pe la şcoală ori au deschis vreo carte. La final, au dat vina pe subiecte fie că au fost grele, fie pe lege, care se schimbă mereu, fie pe fiţuici, că nu au fost bune. Nu ar fi recunoscut nici o secundă că lipsa de pregătire i-a trecut în coada clasamentului.

De bârfe, ce să mai spun? Doar o ocheadă aruncată în arena politică poate demonstra totul. Se scuipă, se înjură, fac refendumuri, cheltuie bani grei ca să facă demisii, iar la final, totul devine ca la început. Nu le pasă că ne-am săturat de mormăielile lor, îşi văd de planurile personale. Nici o secundă nu s-au gândit că dacă poporul nu-i mai vrea, că poate îşi găsesc alt loc de muncă. 

Am aruncat o privire către olimpiadele de orice fel. Mi-au venit în minte și în gând elevi și sportivi din toate colţurile lumii, sosiţi la un concurs (oricare ar fi) cu un singur gând – să învingă! Am văzut şi atitudini fair-play, şi altele lipsite de sportivitate, dar cu toţii luptau! Sunt convinsă că nu toţi sportivii au avut condiţii bune de antrenament, că mulţi dintre ei au avut la dispoziţie bugete infime, dar ambiţia de a performa şi de a-şi demonstra măiestria i-au motivat.

Nu există câştig fără muncă, fără pricepere şi fără dorinţa de a învinge. Cum este să fii printre ultimii ştim. Se vede în viaţa de zi cu zi, în rezultatele financiare, în plan social, în politică, în educație, unde este cel mai dureros! Mai trebuie să înţelegem cum putem ajunge printre primii, dar pentru asta trebuie să ne dorim şi să renunţăm la a ne mai fura singuri căciula. Cei din politică ar trebui să-şi respecte promisiunile, să pună osul la treabă şi să aibă demnitatea de a părăsi posturile în care nu mai sunt doriţi sau pe care nu le mai pot onora. Elevii ar trebui să înţeleagă că nu vor avea niciodată joburi de top dacă abia trec bacalaureatul, iar profesorii nu vor fi respectaţi dacă vor intra în sălile de curs cu fiţuici (cum se întâmplă, din păcate, la unele examene, inclusiv de titularizare - .n.r.). Şi dacă am vorbit despre sportivi şi olimpiade, poate ar fi bine dacă am reciti încă o dată lecţiile de demnitate, în primul rând pentru noi. Dacă suntem în stare, le putem predica şi altora, însă doar după ce ne-am câştigat respectul profesional, lucru greu pentru mulţi români. Avem nevoie de mai mult curaj în a ne exprima, în a ne vinde calităţile şi mai multă determinare atunci când vine vorba de performanţă. Altfel, nu vom face altceva decât să îngroşăm corul bocitoarelor de care toţi s-au săturat.

P.S. Ceea ce v-am spus seamănă foarte bine cu un exercițiu culinar foarte des întâlnit – curățarea cartofilor. De câte ori este nevoie de treci cu lama pentru a elimina bucățile neplăcute?

Maura Anghel