Situație complicată în Spania: un 'război' lovește direct în mulți români din diaspora/ Criză fără precedent în Europa

 

O problemă care afectează întreaga Europă bubuie mai tare decât oriunde în Spania: criza apei pentru agricultură. În Spania problema este foarte presantă din cauza cultivatorilor de căpșuni, care folosesc puțurile pentru a scoate apă, deși nu au voie. În contextul acestei crize, industria căpșunilor ar putea avea de suferit din cauza Poliției Apei, iar indirect vor fi afectați și mulți români care muncesc în Spania la cules de căpșuni. 

Utilizarea apei ameninţă supravieţuirea păsărilor migratoare, a râsului iberic, pe cale de dispariţie, şi a sutelor de alte specii, în timp ce exacerbează o criză de apă fără precedent. Lupta pentru apa Spaniei a devenit chiar o chestiune de dispută politică naţională despre care a aflat toată Europa.  

Criza de apă din Europa

Criza de apă din Europa ia amploare din cauza secetei, conductelor defectuoase şi politicilor deficitare, creând suferinţă fermierilor, gospodăriilor şi industriilor. 

Seceta şi incendiile înregistrate în sudul Europei în această vară sunt cele mai clare semne că problema penuriilor de apă de pe continent devine din ce mai dramatică pe fondul schimbărilor climatice, scrie Financial Times, citat de ZF.

Tensiunile au atins cote atât de ridicate în Franţa şi Spania, încât con­flicte au izbucnit între fermieri, cei mai mari consumatori de apă ai con­tinentului, şi grupurile de mediu. În anii care vin, o combinaţie de politici deficitare, anumite interese şi schim­bările climatice rapide vor înrăutăţi probabil situaţia.

Problema se acutizează în ritm accelerat

Obişnuiţi cu ierni reci şi niveluri ridicate, constante de precipitaţii, stra­tegii europeni au tins să dea pu­ţină atenţie rezervelor de apă, însă acum reformele sunt vitale.

Impactul deficitului de apă este acut pentru fermieri, dar va fi resimţit în egală măsură de gospodării şi alte industrii. Nu doar ţările cele mai secetoase resimt problema, ci şi ţări ca Polonia şi Germania. Belgia se confruntă cu cel mai ridicat nivel de stres din Euro­pa în privinţa apei din cauza den­sităţii populaţiei şi infra­structurii deficitare.

Europa se încălzeşte mai rapid decât orice alt continent, însă pro­ble­ma a fost complicată de alte aspecte. Fluxurile de apă topită alpină sunt în scădere, iar solurile afectate de se­cetă nu reţin suficient apa din pre­cipitaţii.

Însă în pofida temerilor privind penuria de apă, abordarea faţă de dis­tribuţie rămâne deficitară, 25% din apa potabilă din UE fiind pier­dută din cauza conductelor defecte. Pentru executivii din industrie, scur­gerile nu reprezintă doar o risipă de apă, ci şi de bani, însă identificarea şi eliminarea lor este dificilă.

Cum a început nebunia în Spania

Agenţii poliţiei apei ştiau drumul prin labirintul de culturi de căpşuni şi drumuri de pământ din jurul Parcului Naţional Doñana, din sudul Spaniei. Dar le-a luat mai mult de două ore pentru a găsi locul exact în care un puţ scotea apă din una dintre zonele umede cu cea mai mare biodiversitate din Europa pentru a iriga culturi profitabile. Câţiva smochini luxurianţi – un petic verde rar în regiunea aceea din ce în ce mai aridă – şi un tablou electric alb au dat de gol locaţia, scrie Bloomberg, citat de Business Magazin, conform Mediafax.

Urmărirea puţurilor de apă neautorizate de pe suprafaţa vastă, unde fermele legale şi ilegale sunt ca aruncate la întâmplare, este „ca găsirea acului în carul cu fân”, spune un tehnician de la autoritatea de apă locală. El a cerut să nu-i fie publicat numele pentru că nu este autorizat să vorbească cu mass-media şi se teme de răzbunare din partea fermierilor. „Detectăm mai multe puţuri acum datorită imaginilor din satelit, dar fermierii continuă să le sape deoarece cultivarea fructelor de pădure este prea profitabilă.”

Agenţii au sigilat gaura de foraj cu bandă albastră, dar sute de alte puţuri ilegale continuă să dreneze Doñana în fiecare zi. Utilizarea apei ameninţă supravieţuirea păsărilor migratoare, a râsului iberic, pe cale de dispariţie, şi a sutelor de alte specii, în timp ce exacerbează o criză de apă fără precedent. Lupta pentru apa Spaniei a devenit chiar o chestiune de dispută politică naţională despre care a aflat toată Europa.

Viitorul unuia dintre siturile de patrimoniu UNESCO din Spania a fost un subiect fierbinte în perioada premergătoare alegerilor generale din iulie. Chiar dacă temperaturile record făceau ravagii în Spania, spaniolii au votat împotriva politicilor ecologice precum cea care permite poliţiei apelor să închidă puţurile ilegale. Conservatorul Partid Popular a primit cele mai multe voturi, câştigând sprijin în rândul fermierilor prin angajamentul de a face legală irigarea mai multor terenuri, argumentând că veniturile agricultorilor ar trebui să primeze, şi nu protejarea cu orice preţ a Doñanei. De asemenea, grupul de extremă dreapta Vox, care neagă încălzirea globală, este şi el printre partidele cu public numeros.

Politicienii de ambele tabere au folosit Doñana ca un simbol al unei lupte mai ample privind politicile climatice, chiar dacă probleme precum costul vieţii, egalitatea de gen şi politica identităţii au căpătat amploare. Este o tendinţă care urmează să se consolideze pe măsură ce temperaturile globale cresc. În Spania, al doilea an la rând de căldură extremă şi de secetă a adus în prim-plan schimbarea climei pentru milioane de cetăţeni.

Retailerii iau măsuri

Democraţiile din întreaga lume, din Australia şi până în SUA, au văzut clima urcând tot mai sus pe agendele politice deoarece fenomenele meteorologice extreme mai frecvente creează o criză dificil de ignorat. Rămâne de văzut cât de mult va inversa Partidul Popular, dacă va reuşi să formeze un guvern stabil, cinci ani de politici climatice progresiste dezvoltate sub Partidul Socialist al prim-ministrului Pedro Sánchez.

Sánchez a rezumat alegerile anticipate, pe care tot el le-a convocat şi pe care le-a pierdut, într-un mesaj pe Twitter în iunie, întrebând oamenii dacă vor „o Spanie care să aibă grijă de Doñana sau o Spanie care să distrugă Doñana”. Alberto Núñez Feijóo, liderul Partidului Popular, a mers la sigur spunând că guvernul socialist nu abordează problemele reale ale fermierilor. „Există prea multă aroganţă şi lipsă de soluţii”, a afirmat el în aprilie.

În campaniile lor, candidaţii au descris viitorul Doñanei ca fiind o problemă existenţială pentru Spania: vor oamenii să protejeze activele de mediu ale ţării pentru următoarea generaţie? Sau doreşte naţiunea mai puţină birocraţie şi mai multă creştere economică în prezent? Soarta Doñanei va avea reverberaţii în toată Europa. În joc este un sector care a exportat căpşuni, zmeură şi afine în valoare de 1,4 miliarde de euro în 2022. Spania în ansamblu contribuie cu aproape jumătate la căpşunile importate de celelalte ţări ale Uniunii Europene, potrivit S&P Global Market Intelligence. O combinaţie de irigare intensivă şi forţă de muncă migrantă sezonieră a permis unor ferme spaniole din apropiere de Doñana să furnizeze fructe de pădure în afara sezonului, din ianuarie şi până în iunie, adesea la preţuri semnificativ mai mici decât produsele locale.

Dar rapoartele privind încălcarea drepturilor omului şi atacurile sexuale asupra lucrătoarelor au deja semnale de alarmă. Acum există şi îngrijorarea cu privire la costul pentru mediu implicat. O petiţie recentă care a strâns un sfert de milion de semnături, organizată de Campact, un grup ecologic din Germania – ţara care importă cele mai multe căpşuni spaniole – a cerut marilor magazine alimentare să nu mai cumpere căpşuni din Spania.

Unii dintre cei mai mari retaileri de fructe şi legume iau măsuri pentru a se asigura că fructele de pădure pe care le vând nu sunt produse cu irigare ilegală. Lanţurile de supermarketuri din Marea Britanie J Sainsbury, Tesco şi Morrisons, precum şi REWE Group, ALDI Süd şi Lidl din Germania au declarat că cel puţin unii dintre furnizorii lor spanioli certifică că fructele au fost cultivate folosind metode eficiente de irigare şi surse legale de apă. Sainsbury’s şi Tesco au spus că lucrează, de asemenea, să identifice fermele furnizorilor lor pe hărţi ale regiunilor cu culturi legale şi ilegale din Doñana.

Datele, compilate de World Wildlife Fund, estimează că în apropierea parcului naţional peste 2.000 de hectare sunt irigate ilegal, reprezentând aproximativ o cincime din totalul terenurilor agricole din jurul Doñanei.

„Am văzut multe certificări şi afirmaţii din partea supermarketurilor că vând căpşuni produse în mod legal”, spune Friederike Gravenhorst, directorul de campanie la Campact, care este şi membru al Partidului Verzilor Germani. „Dar asta nu poate fi total adevărat – cineva, undeva trebuie să cumpere căpşuni udate cu apă ilegală.”

UNESCO a spus că Doñana îşi va risca statutul de sit al Patrimoniului Mondial

Marii producători care au contracte directe cu supermarketuri primesc adesea vizite neaşteptate de la auditori angajaţi de agenţiile de certificare pentru verificarea unor lucruri precum infrastructura de irigare, permisele lucrătorilor şi condiţiile de muncă şi de trai. Dar cel mai adesea aceste inspecţii verifică doar documentele şi nu situaţia de pe teren. Devine mai complicat cu micii fermieri, care alcătuiesc majoritatea celor care cultivă în jurul Doñanei şi adesea îşi vând produsele prin cooperative locale. Acolo sunt amestecate fructele din diferite câmpuri, ambalate la faţa locului şi expediate în străinătate în mai puţin de 24 de ore, ceea ce face aproape imposibilă urmărirea originii lor. Pe Felipe Fuentelsaz îl îngrijorează soarta Doñana de dinainte de acest ciclu electoral. Oficialul WWF a consumat şapte ani negociind cu politicienii şi fermierii locali pentru a ajunge la un acord în 2014 care să protejeze parcul naţional de hoţii de apă.

„Mi s-a rupt inima”, spune el, când politicienii locali din Partidul Popular au anunţat în decembrie 2021, înainte de alegerile regionale din anul următor, că vor înainta un proiect de lege care să permită acordarea de licenţe pentru până la 1.900 de hectare de teren irigat ilegal în jurul Doñanei.

Măsura, susţinută de Vox, a declanşat alarme la fel de puternice şi la Comisia Europeană, care a avertizat că acest pas va înrăutăţi semnificativ starea acviferelor parcului şi va ameninţa grav perspectivele economice ale regiunii. UNESCO a spus că Doñana îşi va risca statutul de sit al Patrimoniului Mondial.

Pierderea etichetei ar fi o lovitură pentru un comerţ turistic dinamic, care se bazează pe peisaje uimitoare şi biodiversitate bogată.Într-o seară de iulie, un apus de soare deasupra parcului i-a lăsat cu gura căscată pe turiştii din satul El Rocío din apropiere.

Cerul a trecut de la portocaliu la violet în timp ce flamingii şi raţele sălbatice se hrăneau în lagunele puţin adânci, tulburate doar de nechezatul cailor care rătăcesc în voie pe câmpia înierbată. „Aşa era înainte toată mlaştina, puteai vedea 200 de specii de păsări într-o singură lagună”, spune Fuentelsaz. „Ceea ce ai astăzi în El Rocío reprezintă doar 0,1% din Doñana, iar restul este uscat sau seacă rapid.”

Nevăzut de vizitatori, un canal aflat la aproximativ 25 de kilometri distanţă a canalizat apa departe de Doñana către câmpurile întinse de-a lungul său. Iarba uscată din acea parte a parcului este departe de scena idilică din El Rocío. Trei berze zboară în cercuri deasupra unui petic de noroi crăpat, unde hărţile sugerează că ar trebui să existe un izvor. În timp ce unele lagune dispar în mod regulat în lunile fierbinţi de vară, de ceva timp multe rămân uscate pe tot parcursul anului. 11 ani consecutivi de ploi mai reduse decât media îşi spun cuvântul. Este o soartă pe care Doñana a reuşit să o evite timp de zeci de ani, în ciuda solicitărilor ca aceasta să fie desecată din cauza infecţiilor aduse de ţânţari.

Eforturile de conservare a zonei umede au început serios la mijlocul anilor 1950, după ce dictatorul Francisco Franco a încercat să o transforme într-o plantaţie de eucalipt. Petice mari au fost transformate în teren agricol, dar WWF a cumpărat peste 6.700 de hectare în 1963 şi astfel a creat prima rezervaţie biologică a Spaniei. Guvernul lui Sánchez a cumpărat mai multe terenuri de la fermieri şi intenţionează să aducă unele fluxuri de apă înapoi în Doñana.

Fermierii spanioli sunt afectați

Autoritatea locală de apă a închis 229 de puţuri ilegale în ultimii cinci ani într-un joc de-a lovitul cârtiţei. Etichetarea unui puţ este doar primul pas într-un proces administrativ îndelungat care se poate termina cu o amendă uriaşă – şi între timp pot fi săpate multe alte puţuri. WWF estimează că în jurul Doñanei există aproximativ 800 de foraje ilegale. Unele sunt structuri mari, armate cu beton, altele sunt doar o ţeavă care iese câţiva centimetri din pământ, făcându-le aproape imposibil de găsit. Anul trecut, guvernul a făcut pasul controversat de a limita cantitatea de apă disponibilă pentru irigare, înfuriind mulţi fermieri locali care au fost nevoiţi să-şi lase câmpurile de căpşuni, bumbac şi orez necultivate în acest sezon. Dar chiar şi aceste măsuri abia dacă sunt suficiente pentru a menţine Doñana în viaţă, spune Joaquín Páez, preşedintele autorităţii de apă. Trei din cele cinci acvifere subterane care alimentează Doñana sunt încă supraexploatate.

Doñana are viitor doar „dacă facem tot ce ne-am planificat”, spune el. „Şi dacă plouă.” Controalele sporite ale provenienţei fructelor de pădure spaniole îi afectează pe fermierii din Almonte, un sat de lângă Doñana.

Orice boicot va fi încă o lovitură după ani de luptă cu uscăciunea. Eforturile de creştere a eficienţei irigaţiilor şi de trecere la metode de agricultură mai puţin intensive vor fi în zadar dacă fermele mici din regiune sunt toate considerate furnizori riscanţi, deoarece nu există o modalitate clară de a distinge care fructe provin din fermele irigate legal. Producţia totală de fructe de pădure din Almonte a scăzut în acest an, fiind cu 15% mai mică în comparaţie cu sezonul trecut, spune Manuel Delgado, un purtător de cuvânt al fermierilor. Grupul industrial Interfresa estimează că seceta şi alţi factori care influenţează culturile au cauzat o scădere cu până la 30% a producţiei de căpşuni în acest sezon în întreaga provincie Huelva, care include Doñana. De acolo provin aproape toate fructele de pădure spaniole.

„Această campanie germană are un impact asupra fiecărui cultivator de fructe din Huelva”, spune Delgado. „Dar nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut pe masă acea propunere a Partidului Popular de a legaliza ceea ce până acum era considerat irigare ilegală şi dacă nu am fi fost în mijlocul unei campanii electorale.” Fermierii din Almonte spun că dacă proiectul de lege devine lege, îi va scoate din afaceri pe cei care au respectat regulile şi va grăbi epuizarea resurselor de apă ale Doñanei. Ei vorbesc prin Delgado pentru că niciunul nu vrea să fie identificat în media după ce unii au primit ameninţări pe reţelele de socializare şi prin SMS de la alţi cultivatori care îşi doresc fântânile legalizate. Dezbaterea politică a exploatat frustrări care au dospit în Doñana ani de zile. Cei doi poliţişti ai apei care au sigilat puţul din câmpul de căpşuni în iulie au fost însoţiţi de ofiţeri de la Garda Civilă a Spaniei, o practică standard după un incident din 2018 – înregistrat de WWF – în care un agent care făcea o inspecţie de rutină în zonă a fost agresat de un grup de oameni şi, ca urmare, internat în spital. În acea după-amiază, proprietarul câmpului de căpşuni a venit în timp ce agenţii poliţiei apei deconectau sursa de electricitate a puţului. Bărbat solid, purtând o cămaşă albă pe jumătate descheiată, a coborât dintr-un SUV gri într-un spectacol de intimidare, dar a tăcut în timp ce poliţia apelor i-a explicat de ce este acolo şi i-a înmânat un maldăr de formulare sub privirea atentă a agenţilor de ordine.

Fermierii din Almonte se tem că dacă Partidul Popular va obţine puterea îi va încuraja pe cultivatorii ilegali. Dar există semne că formaţiunea şi-ar putea schimba poziţia în faţa diviziunilor crescânde între fermieri şi a avertismentelor venite din partea instituţiilor europene şi internaţionale. „Există posibilitatea ca acesta să fie un joc politic de mobilizare a unor grupuri şi ca, în final, legalizarea să nu meargă înainte”, spune Delgado, purtătorul de cuvânt al fermierilor. „Indiferent de ce va fi, ceea ce suferim aici este foarte real.”