"Deja vu", rezultatul unui conflict intern al creierului

Cei mai mulți dintre noi am experimentat măcar o dată în viaţă un sentiment de „deja vu”, dar ce anume provoacă această senzație? Intrăm, de exemplu, pentru prima dată într-o încăpere, dar avem senzația neobişnuită că am mai fost acolo înainte.

De-a lungul anilor, au existat numeroase explicații pentru sentimentul de „deja vu”, de la o „eroare în Matrix” până la amintirea unei experiențe dintr-o viață trecută, dar există un răspuns ştiințific oficial?

O serie de studii au încercat să recreeze sentimentul de „deja vu” în condiții de laborator.  Într-un studiu din 2006, condus de Leeds Memory Group, s-a folosit hipnoza pentru a crea amintiri simple care au fost apoi uitate, iar ulterior au fost amintite prin anumiţi stimuli declanşatori. Mai recent, realitatea virtuală a fost utilizată pentru a declanşa un sentiment de familiaritate incertă, prin expunerea voluntarilor în lumi de jocuri virtuale, cu machete identice, dar texturi şi peisaje diferite.

Cea mai comună explicație a sentimentului de deja vu este aceea că el este un fenomen de memorie, care este declanşat atunci când o persoană leagă o experiență de o memorie existentă, care este foarte similară, dar care nu se potriveşte chiar foarte mult.

Totuşi, într-un studiu recent, când s-a folosit rezonanță magnetică (RMN) pentru a scana creierul a 21 de voluntari în timp ce se confruntau cu senzaţia de deja vu, s-a descoperit că cea mai activă era partea creierului implicată în luarea deciziilor, nu cea legată de memorie. Acest lucru ar putea însemna că ceea ce percepem ca deja vu rezultă din conflictul creierului nostru dintre ceea ce am experimentat şi ceea ce credem că am experimentat. Geo TOADER