Dulapul lui Emil Brumaru, donație de suflet pentru Muzeul Național al Literaturii Române

Piesa de mobilier, veche de aproape un secol, a constituit elementul central al unei expoziții temporare, deschisă în cadrul FILIT 2020. Obiectul ar putea constitui și punctul de plecare al unei expoziții permanente Emil Brumaru. Pe 5 ianuarie s-au împlinit doi ani de la trecerea în neființă a poetului

Patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române (MNLR) Iași s-a îmbogățit cu o nouă piesă. Este vorba despre un dulap în stil Biedermeier, care i-a aparținut lui Emil Brumaru, donat de fiica acestuia, dr. Andreea Brumaru, la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut. Piesa are o poveste deosebită, după cum scrie pe siteul MNLR Nicoleta Dabija, de la Biroul programe culturale.
În 1980, la Editura Cartea Românească, îi apărea lui Brumaru antologia de poeme „Dulapul îndrăgostit”. „Cu excepția familiei, nimeni nu știa că la originea acestui titlu se afla un obiect real, cu o semnificație afectivă profundă, existent în apartamentul poetului, care l-a însoțit așadar în cea mai mare parte a vieții. Adus de părinți, odată cu mutarea lor din Basarabia la Iași, dulapul a găzduit multă vreme hainele mamei lui Emil Brumaru, o femeie frumoasă, care-și purta cu eleganță rochiile din catifea, șalurile de angora ori toga din blană de vidră. Prezența rafinată a mamei și a veștmintelor ei se regăsesc discret în versul Dulap obscur, în tine arde-un înger”, am mai aflat de la Nicoleta Dabija.
Ulterior, după căsătoria lui Emil Brumaru cu Tamara Pintilie, „dulapul îndrăgostit” va ajunge, mai întâi, la Coarnele Caprei, unde soția primise repartizare pentru un an (1979-1980), ca profesoară de limba română și latină, iar apoi, din nou, la Iași. „Rochiile mamei au fost înlocuite cu rochiile Tamarei, croite și cusute de ea însăși, din materiale rare. Tot soția este cea care va vopsi dulapul în alb. Iar oglinda imensă de pe ușa lui s-a transformat, pe neașteptate, într-o poveste de dragoste în versuri: „Emil stătea acasă, citea și scria, iar când mă întorceam de la serviciu mă aștepta o nouă poezie, frumos scrisă de mână și pusă de el pe oglindă…! Le țineam acolo mai multe zile, ca să le recitim bine, până când nu mai era loc de oglindit și atunci le strângeam într-un plic mare. Emil îmi scria alte poezii și le punea pe oglindă din nou, își amintește fosta Tamara Brumaru”, continuă povestea Nicoleta Dabija.
Piesa de mobilier, veche de aproape un secol, a constituit elementul central al unei expoziții temporare, deschisă în cadrul FILIT 2020, și, cândva, poate va fi și punctul de plecare al unei expoziții permanente Emil Brumaru.
Doi ani de la plecarea Hobbitului
Emil Brumaru s-a născut la 25 decembrie 1938, în Mihailovca. A fost fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. A absolvit Liceul de Băieți Nr. 1 din Iași (1955), după care Facultatea de Medicină din Iași (1963). A fost medic generalist la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului. Apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. Prietenii dragi îi spuneau Hobbitul, după numele blogului său. A trecut în neființă pe 5 ianuarie 2019, lăsând în urmă o operă magistrală.
Maura ANGHEL