Dulgheritul, o meserie pe cale de dispariție

 

Într-un colț liniștit al atelierului său, Petru Poinescu, din Vaslui, mângâie cu privirea mesele de lucru. Fiecare suprafață poartă urmele unor povești vechi, sculptate în lemn de mâinile sale experimentate. Are meseria bunicului său, e dulgher și într-o luptă constantă pentru supraviețuire. Această artă a prelucrării lemnului, care a evoluat de-a lungul mileniilor, a fost esențială pentru dezvoltarea civilizației umane. De la construirea locuințelor și ambarcațiunilor, până la realizarea uneltelor și mobilierului, dulgherii au fost arhitecții tăcuți ai istoriei.

Dulgheritul datează din timpurile preistorice, când oamenii au început să folosească lemnul pentru a-și construi adăposturi și unelte. În Egiptul Antic, dulgherii erau respectați pentru meșteșugul lor, fiind adesea angajați să construiască sarcofagele faraonilor și alte structuri de importanță majoră. În Grecia și Roma Antică, această meserie era vitală pentru construcția templelor și a ambarcațiunilor, jucând un rol esențial în expansiunea și influența acestor civilizații.

În Evul Mediu, dulgheritul a cunoscut o dezvoltare semnificativă în Europa. Cu toate acestea, adevărata revoluție a venit în timpul Renașterii, când noi scule și tehnici, precum fierăstrăul de bandă și strungul pentru lemn, au permis dulgherilor să lucreze cu o precizie și viteză mult mai mari. Dulgherii au devenit artiști în adevăratul sens al cuvântului, iar mobila realizată în această perioadă rămâne și astăzi o capodoperă.

Dulgheritul în Era Modernă

Odată cu Revoluția Industrială, meseria de dulgher a început să se transforme dramatic. Utilizarea pe scară largă a mașinilor și noilor tehnologii a redus semnificativ timpul necesar pentru a produce obiecte din lemn. Mașinile de frezat, ferăstraiele mecanice și alte echipamente industriale au înlocuit treptat munca manuală, permițând producția de masă a mobilierului și a altor produse din lemn.

Secolul XX a adus noi provocări pentru dulgheritul tradițional. Creșterea urbanizării și dezvoltarea materialelor alternative, precum plasticul și metalul, au redus cererea pentru obiectele din lemn. Cu toate acestea, dulgherii au rămas esențiali pentru construcțiile tradiționale și renovările de clădiri istorice.

Deși adesea văzută ca o meserie tradițională, dulgheria are numeroase beneficii și rămâne de o importanță crucială în societatea modernă. Într-o eră a construcțiilor sustenabile, dulgherii joacă un rol vital în realizarea proiectelor ecologice. Lemnul, fiind un material regenerabil, oferă soluții prietenoase cu mediul pentru diverse tipuri de construcții. În plus, conservarea patrimoniului cultural necesită abilitățile dulgherilor pentru restaurarea clădirilor istorice, păstrând vie moștenirea arhitecturală a trecutului.

„Pentru a salva această meserie valoroasă de la dispariție, este esențial să adoptăm măsuri concrete care să promoveze și să susțină dulgheria. Investițiile în educație sunt cruciale. Prin programe de formare profesională și cursuri de specializare, tinerii pot fi încurajați să descopere frumusețea și satisfacția lucrului cu lemnul”, spune Petru, trist că meseria sa nu mai interesează pe multă lume. „E greu să șlefuiești lemnul, dar e frumos când vezi că din mâinile tale ies adevărate bijuterii. Acum tinerii vor bani repede și fără prea multă muncă”, a suspinat bărbatul. apoi clatină din cap a pagubă.

În atelierul său, Petre continuă să cioplească, fiecare lovitură de dalta sa fiind un testament al dedicației și pasiunii pentru această meserie străveche. Dulgheritul, departe de a fi doar o meserie pe cale de dispariție, este o comoară culturală care merită să fie protejată și sărbătorită. Cu sprijinul potrivit, această artă a prelucrării lemnului va continua să dăinuie, oferind lumii frumusețea și utilitatea lucrului bine făcut.

Promovarea inovației în dulgherie, prin integrarea noilor tehnologii cu tehnicile tradiționale, poate crea oportunități noi pentru tineri și poate asigura continuitatea acestei meserii. Colaborarea dintre meșteri și arhitecți moderni poate duce la realizarea unor construcții inovatoare și sustenabile, care să îmbine tradiția cu modernitatea.

Dulgheritul, deși pe cale de dispariție, rămâne o meserie de o importanță crucială. Prin eforturi concertate de educație, promovare și inovație, putem asigura că această artă valoroasă va continua să fie practicată și apreciată.

Maura ANGHEL