Procurorii ieşeni au ratat ținta doar de cinci ori, în acest an

* de la începutul anului, pe rolurile instanţelor ieşene au fost înregistrate 19.049 dosare penale * s-au pronunţat 1.733 sentinţe, în 555 cazuri e vorba de condamnări * doar cinci inculpaţi au fost achitaţi, iar alţii nouă aşteaptă cu sufletul la gură refacerea/completarea rechizitoriului

Statistica arată foarte clar, procurorii ieşeni sunt teribil de eficienţi, chiar dacă, deseori, se mişcă mai greu, iar dosarele sunt tărăganate cu anii. Am scris pe larg despre acest aspect, am şi exemplificat, nu are sens să revenim. Doar să precizăm că, din martie 2022, ei resimt puternic presiunea timpului. De multe ori, munca lor e în zadar, până ce să finalizeze rechizitoriul, intervine prescripţia.
Însă, dacă reuşesc să se încadreze în spaţiul temporal, succesul lor e garantat în proporţie de 99, 2%. De la începutul anului şi până în clipa de faţă, cele şapte instanţe ce activează pe teritoriul judeţului (Judecătoriile Iaşi, Paşcani, Hârlău, Răducăneni, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Militar şi Curtea de Apel) au avut pe rol 19.049 dosare penale, multe din acestea fiind reportate din anii precedenţi. Şi cum majoritatea speţelor au ca subiect infracţiuni minore (furturi, tâlhării, înşelăciuni, loviri, ameninţări, distrugeri), magistraţii le tot amână. Prioritate au încălcările grave ale legii, cum sunt omorurile sau violurile.
Această conduită, forţată de infrastructura învechită, a făcut ca doar în 1.733 cazuri să fie ronunţată o sentinţă. Dând la o parte cele soluţionate cu „renunţarea la urmărirea penală” (cazul furturilor mărunte, în care cheltuielile legate de continuarea anchetei nu se justifică, în marea majoritate prejudiciul fiind recuperat ori lipseşte interesul public) şi „încetarea procesului penal” (prescripţia), rămân 555 condamnări. Tot spectrul de pedepse: amânare, suspendare, măsura neprivativă de libertate a asistării zilnice, cu executare în regim de detenţie.
Nouă dintre dosare au fost întoarse, de către judecătorul de cameră prelimanară, la procurorul de caz pentru completarea ori refacerea rechizitoriului, sunt şi câteva zeci de dosare trimise la rejudecare de către Curtea de Apel sau cu rezoluţia „declinare de competenţă”.
Doar cinci dintre inculpaţi şi-au putut dovedi nevinovăţia şi au fost achitaţi. Doi au beneficiat de modificarea legislaţiei în ce priveşte regimul vamal... Practic, rămân trei.

152 pachete de ţigări şi doi litri de vodcă nu mai înseamnă contrabandă
Au trecut şapte ani şi trei săptămâni de când Nataşa Z. din Republica Moldova a fost depistată în trecul accelerat 1061, având în bagaje 152 pachete de ţigări ascunse în compartiment şi în bagajul personal, precum şi doi litri de vodcă.
I s-a deschis imediat dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de „contrabandă”, cazul banal, se realizase flagrantul, erau şi martori, s-a întocmit procesul verbal. Nataşa a recunoscut că marfa îi aparţine, că o cumpărase de la un magazin din apropierea gării Ungheni şi că avea de gând să o vândă în Iaşi.  
Nu s-a ajuns la nicio condamnare, între timp a intervenit O.U.G. nr. 85/17.06.2022 care a modificat conţinutul constitutiv al art. 270 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, adăugând un prag valoric de 10.000 ţigarete, respectiv un prag de 200 litri de băuturi spirtoase. Şi, cum Nataşa nu cărase, nici pe departe, asemenea cantitate, a fost achitată. Infracţiunea pentru care i s-a deschis dosarul penal era dezincriminată.
Cam la fel s-a terminat şi povestea lui Vasile P. din Cicoarei. Acesta a dat dovadă de lipsă total de prevedere, avea 350 pachete de ţigări aduse din Republica Moldova, pe care intenţiona să le vândă în piaţa Alexandru cel Bun. A chemat un taxi, a burduşit marfa în portbagaj şi pe bancheta din spate, taximetristul n-a vrut să rişte şi a anunţat poliţia. Altfel, ar fi rămas fără maşină. Şi el a scăpat tot cu O.U.G. nr. 85/17.06.2022.

Patru furturi, o singură pagubă, nişte cârnaţi. Hoţul, un schizofrenic fără discernământ
În perioada 29 decembrie 2016 – 25 iunie 2018, Ilie S. a comis patru furturi din magazine. A înşfăcat ceasuri de damă, două perechi de bermude, două pachete de cafea, adidaşi, precum şi două bucăţi de cârnaţi de casă, pe care le-a mâncat pe loc. Singura pagubă, restul produselor fiind recuperate de către agenţii de pază. Ca tare, magazinele nu s-au mai constituit părţi civile, n-au avut niciun fel de pretenţii.
Având în vedere această stăruinţă infracţională, anchetatorii au solicitat, conform legislaţiei, expertiza psihiatrică. Cei de la Institutul de Medicină Legală l-au diagnosticat imediat: „schizofrenie paranoidă”. Mai pe înţeles, nu avea discernământ în momentul săvârşirii faptelor. Ori art.28 din Codul penal spune foarte clar: „cauză de neimputabilitate, faptele reţinute în sarcina acestuia fiind săvârşite fără vinovăţie, determinate de starea de iresponsabilitate în care se afla din cauza bolii psihice de care suferă, care l-a pus pe acesta în imposibilitate de a-şi da seama de acţiunile sau inacţiunile sale şi de a fi stăpân pe ele”.
Aşa că magistraţii au dispus achitarea lui Ilie. Nu l-au pus nici la plata cârnaţilor înfulecaţi.

Alba-neagra cu un teren de 50 hectare
Până în 2011, Ioana R. a fost moştenitoare unui teren în suprafaţă de 50 hectare, situat în apropiere de municipiul Iaşi. L-a vândut, dar i-a venit ideea că mai poate face nişte bani de pe urma lui. I-a desenat-o iubitului, acesta a găsit un prieten care să se bage în afacere şi au trecut la treabă. Mecanism simplu, chiar un pic rudimentar, dar eficient. Ioana, chipurile în calitate de moştenitoare, îi tot dădea procuri prin care prietenul iubitului era mandatat să identifice potenţiali clienţi, interesaţi în achiziţionarea terenului. În 2013, acesta a găsit un muşteriu, persoană juridică, s-a făcut tranzacţia, femeia s-a ales cu 111.000 lei. A urmat o altă înşelăciune, după câţiva ani. Ioana a dat o declaraţie notarială prin care susţinea că n-a înstrăinat terenul, că acesta e liber de sarcini şi a mai încercat o ţeapă. N-a reuşit.
Între timp, firma care fusese păcălită a dat-o-n judecată pe Ioana, dar pe civil. Pârâta a plătit o bună parte din cei 111.000 lei, drept urmare, magistraţii au socotit că nu se mai impune judecarea ei pentru înşelăciune. Au achitat-o.

„Săgeată” pentru un samsar de vite
Alina avea un PFA ce se ocupa cu comerţul de animale vii, vite în marea lor majoritate. Administratorul unei societăţi comerciale din Suceava a convins-o să facă nişte tranzacţii fictive, 233 la număr, ca, în baza acestora, să-i poată emite facturi valabile. „Afacerea” n-a mers decât jumătate de an, din iunie şi până în decembrie 2014. Alina s-a temut să meargă mai departe, şi-a radiat firma şi a emigrat în Belgia. Între timp, fiscul a intrat pe fir şi i-a făcut plângere penală pentru evaziune fiscală.
Dar cum nu s-a putut dovedi că faptele au fost comise cu intenţie şi în cunoştinţă de cauză, practic n-a existat prejudiciu, magistraţii au achitat-o. Mai simplu decât să constate prescripţia.

***

Acestea sunt cele cinci dosare, mari şi late, în care procurorii ieşeni au ratat ţinta în cele şapte luni scurse din acest an.

Marcel FLUERARU