De ce se reunesc liderii NATO la Washington?

Liderii NATO vor avea multe de sărbătorit atunci când se vor reuni la Washington, miercuri şi joi, scrie Mark Webber, profesor de politică internaţională la Universitatea din Birmingham.

Suedia va fi primită la primul său summit în calitate de aliat NATO. De asemenea, liderii vor lua act de progresele înregistrate în ceea ce priveşte bugetele de apărare - în 2024, 23 dintre cei 32 de aliaţi vor îndeplini obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. Summitul va fi ultimul pentru secretarul general al alianţei, Jens Stoltenberg. Fostul prim-ministru al Ţărilor de Jos, Mark Rutte, cu o mare experienţă, îi va prelua funcţia în octombrie.

Trei teme principale

Stoltenberg a indicat că summitul va avea trei teme principale: Ucraina, descurajarea şi apărarea şi parteneriatele globale.

Fiecare a fost o prioritate şi la summitul de la Vilnius de acum un an, însă reuniunea de Washington va fi, potrivit fostului purtător de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, un "summit de consolidare".

NATO a cultivat parteneri globali încă de la începutul anilor 2000, iar atenţia s-a îndreptat recent către regiunea Indo-Pacific. Angajamentul militar american - şi, într-o mai mică măsură, britanic şi francez - faţă de ţările din regiune este considerabil. Dar acestea nu sunt canalizate prin intermediul NATO.

Alianţa are parteneriate bilaterale de nivel scăzut cu Australia, Japonia, Noua Zeelandă şi Coreea de Sud (aşa-numitul IP4). Invitarea liderilor IP4 la summit este un act de solidaritate diplomatică, care arată că NATO are consideraţie pentru aliaţii şi partenerili americanilor din Pacific în competiţia strategică pe care o au cu China.

Supararea Ucrainei

În ceea ce priveşte Ucraina, sunt de aşteptat puţine surprize. Germania şi SUA rămân sceptice cu privire la fezabilitatea ambiţiei Ucrainei de a adera la alianţă. Administraţia Biden a rămas la părerea că o ţară aflată în război nu poate adera la NATO. Vechile argumente conform cărora Ucraina trebuie să elimine corupţia au fost, de asemenea, resuscitate, deşi acest lucru pare cumva nepotrivit. UE, care acordă o importanţă mult mai mare eforturilor anticorupţie, a deschis oficial negocierile de aderare cu Ucraina (şi Moldova) la sfârşitul lunii iunie. Iar ţările care au aderat recent la NATO, Macedonia de Nord şi Muntenegru, nu prea sunt exemple de guvernare fără pată.

Discuţiile premergătoare summitului au fost mai mult despre metafore decât despre substanţă - la Washington s-a spus că Ucrainei i se va oferi probabil o "punte solidă" către aderare (la Vilnius a fost vorba doar de o "cale"). Nimic din toate acestea nu fost însă bine primit la Kiev. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a criticat deja SUA pentru timiditatea sa. Anul trecut, în drum spre Vilnius, el a provocat un incident diplomatic calificând drept "absurdă" poziţia NATO faţă de Ucraina.

Dorind să pună la punct scenariul summitului de la Washington, Stoltenberg a purtat discuţii cu Zelenski săptămâna trecută la sediul NATO. Nu a existat nicio declaraţie de presă. Zelenski ar putea foarte bine să se prezinte la summit dispus să critice din nou.

O consolare

Cu toate acestea, această posibilitate ar putea fi redusă de alte iniţiative aflate pe masă. Miniştrii apărării din cadrul NATO au convenit deja asupra unui nou pachet denumit "Asistenţă şi formare în domeniul securităţii NATO pentru Ucraina" (NSATU). Având sediul la Wiesbaden, în Germania, şi aflându-se sub comanda directă a NATO, NSATU este menit să asigure o mai bună coordonare a diferitelor pachete ad hoc de capacităţi şi de formare furnizate Ucrainei.

Cu toate acestea, NSATU nu va înlocui "Formatul Ramstein" - principalul canal, condus de SUA, de coordonare a livrărilor de arme către Ucraina, denumit astfel după baza aeriană din Germania la care este asamblat o mare parte din ajutorul militar.

Armele furnizate Ucrainei sunt o prerogativă naţională şi, prin urmare, sunt vulnerabile la slăbiciunile politicii interne. Îngrijorările cu privire la angajamentul pe termen lung al SUA faţă de Ucraina în cazul în care Donald Trump ar câştiga alegerile prezidenţiale din noiembrie concentrează atenţia.

În aprilie, Stoltenberg a propus un fond de 100 de miliarde de dolari americani, pe o perioadă de cinci ani, pentru Ucraina - însă acest nivel de ambiţie a fost respins. Puţini aliaţi, chiar şi susţinători ai Ucrainei, doresc să angajeze în avans o sumă atât de mare. Astel, rămâne un pachet NATO de 40 de miliarde de dolari pe un an pentru înarmarea Ucrainei (actualul pachet cuprinzător de asistenţă al NATO se limitează la instruire şi echipamente neletale). Ungaria, cel mai mare sceptic al NATO cu privire la Ucraina, a indicat deja că nu va participa la un astfel de plan.

Descurajare si aparare

În ceea ce priveşte descurajarea şi apărarea, este de aşteptat un "bilanţ" al eforturilor recente. De la anexarea Crimeii de către Rusia în 2014, NATO s-a reorientat către apărarea colectivă şi s-a îndepărtat de misiunile din afara zonei.

La summitul de la Madrid din iulie 2022, NATO a convenit asupra unui "nou model de forţe", în timp ce la Vilnius a semnat un "pachet de planuri" pentru apărarea Europei împotriva Rusiei, precum şi un plan de acţiune privind producţia de apărare pentru a stimula producţia de armament.

Conform unei analize recente, NATO este pregătită să "lupte chiar şi în seara asta", dacă este necesar. Este mai puţin clar pentru cât timp. Este posibil ca forţele armate aliate să atragă mai mulţi bani, dar multe dintre armate (inclusiv britanicii) încă nu dispun de resursele şi personalul necesare pentru a purta un război convenţional prelungit, la scară largă.

Linia directoare de 2% din PIB pentru apărare pare insuficientă, dar nu există niciun consens în cadrul NATO pentru a o creşte.

Între timp, modul în care NATO să se îndepărteze de dependenţa sa faţă de SUA rămâne un subiect pe care puţini (în afară de preşedintele francez Emmanuel Macron) par dispuşi să îl abordeze. Este puţin probabil ca o cale pragmatică de urmat - o mai mare cooperare NATO-UE - să ocupe un loc important în cadrul summitului, deoarece membrii NATO care nu fac parte din UE, nu în ultimul rând Regatul Unit şi Turcia, au un interes scăzut în acest sens.

Aşadar, summitul de la Washington este acoperit de aşteptări reduse. Următorul summit al NATO va avea loc la Haga, în iunie 2025. Până atunci, Trump ar putea fi la Casa Albă, iar NATO în centrul unei noi crize de agitaţie transatlantică. În acest caz, consolidarea realizată la actualul summit de la Washington va fi văzută de susţinătorii NATO mai puţin ca o dezamăgire, ci mai degrabă ca un semn de progres.