Dependenţa UE de NATO si Statele Unite

Timp de luni de zile, Berlinul a contestat formularea „Misiunea Ucraina” pentru a desemna ceea ce Alianța Atlantică dorește să implementeze pentru a coordona transferurile de arme de la occidentali în Ucraina. Opunându-se trimiterii de trupe occidentale pe front, spre deosebire de președintele Macron, oficialii germani au militat pentru un termen mai neutru, mai puțin provocator cu privire la Moscova. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, vorbește acum despre un simplu program de instruire și asistență în securitate NATO pentru Ucraina. Cu un singur obiectiv: să se asigure că aceste activități, coordonate acum de ministrul apărării al Statelor Unite, pot supraviețui posibilei reveniri la Casa Albă a lui Donald Trump, după alegerile prezidențiale americane din noiembrie.

Această perspectivă le dă o sudoare rece europenilor: le subliniază vulnerabilitatea, în timp ce remarcile de campanie ale candidatului republican slăbesc articolul 5 al asistenței reciproce care reprezintă baza Alianței.

Fără întârziere, europenii încearcă să-și consolideze eforturile de cooperare în sectorul apărării, dar știu că rămân în continuare foarte dependenți de Statele Unite, așa cum demonstrează în fiecare zi războiul din Ucraina. „Cu cât mergem mai la est de Europa, cu atât este mai mare preocuparea cu privire la viitorul sprijinului american în Europa”, crede domnul Faure.

Pentru că, indiferent dacă Joe Biden rămâne sau dacă îl înlocuiește Donald Trump, „există o tendință fundamentală și profundă în politica de securitate a SUA care sugerează că Europa va trebui să devină mai puțin dependentă de sprijinul SUA pentru a-și apăra securitatea”, își amintește Camille Grand, fost membru NATO și acum director al programului „apărare și securitate” pentru Consiliul European pentru Relații Internaționale, într-o notă recentă.

De altfel, continuă domnul Grand, „în ciuda războiului din Ucraina și a amenințării din Rusia, Europa nu mai este teatrul care determină prioritățile planurilor de apărare americane și care primește majoritatea resurselor. Pentru anul fiscal 2024, Pentagonul a alocat 3,6 miliarde de dolari [3,3 miliarde de euro] din bugetul său „Inițiativei europene de descurajare”, în timp ce „Inițiativei de descurajare pașnică” i-au fost alocate 14,7 miliarde de dolari.”

În cele din urmă, trebuie luate în calcul și efectele alegerilor britanice. Sosirea prim-ministrului laburist Keir Starmer ar putea zdruncina echilibrul și cooperarea europeană în cadrul NATO, sugerează Faure. Pe probleme de apărare, nuanțează Pierre Haroche, specialist în relații internaționale la Universitatea Catolică din Lille, „Marea Britanie intenționează să se reconecteze înainte de toate cu Germania și ar dori să se invite în formatul Weimar între Paris, Berlin și Varșovia și să reia legătura cu UE, la opt ani de la votul Brexit”, și să profite astfel de proiectele pe care UE le pune în aplicare pentru a sprijini dezvoltarea industriei europene de apărare, astăzi rămasă în urma Statelor Unite.