Poveștile, cel mai atractiv mod de predare. Exemplul unui profesor dintr-un sat din Galați

​La vârsta de 40 de ani, Leonard Sîrbu a decis să renunțe la „cel mai plictisitor job din lume” - le vorbea despre protecția muncii unor oameni care nu îl ascultau - și să ajungă la catedră într-o comunitate saracă, unde copiii nu știau ce înseamnă să ai același învățător doi ani la rând. La școala din Nămoloasa, județul Galați, a găsit „cel mai frumos job din lume” - să le predea copiilor prin povești, dar și să îi ajute să găsească singuri soluții la probleme.

Mai întâi, a mers din sat în sat prin județul Galați pentru a vedea unde ar putea fi nevoie de el. Din școală în școală a ajuns la cea din Nămoloasa. Un sat dintr-o comună cu același nume, de circa 2000 de locuitori, unde, spune el, a găsit un colectiv „excepțional” și un director de nota zece. Aici, a preluat clasa a doua, unde învățau 15 copii.

„Eu am terminat Facultatea de Ecologie. Puteam alege să predau biologie. Problema este că mie îmi plac poveștile foarte mult. Iar cu ajutorul poveștilor, îi faci să iubească tot ce predai. Cu cei mai mari probabil nu este așa ușor. Cu cei mici vine natural, folosești povești pentru o competență pe care vrei să o atingi, iar ei înghit gălușca, ca să zic așa, cu totul. Și povestea, și ceea ce urmărești tu.

Așa pot să îmi fac treaba mult mai bine și frumos. Le place și lor și mie. Eu personal mă distrez la școală, îmi face plăcere să fac acest job. Ies din șablon și e altă atmosferă la noi în clasă.”

Înainte de a ajunge la catedră, Sîrb avea un job în care vorbea și nimeni nu îl asculta. „Făceam cel mai plictisitor lucru din lume - protecția muncii și stingerea incendiilor. Eram ăla care vorbea și nu îl asculta nimeni și la sfârșit dădea o fișă la semnat. Sufeream din cauza asta, că nu eram ascultat niciodată, mai ales că munceam la ce făceam. Lucram la o firmă de consultanță și mă duceam la mai multe firme, le arătam filmulețe cum este la cutremur, ce trebuie să facă, cum trebuie să tratăm o rană, probabil știți.”

De câte ori se ducea într-o firmă, patronul spunea „hai bine bine repede”, și rar era lăsat să își țină prezentarea.

„Îmi place să scriu povestiri, mai și public pe ici-colo, dar îmi plac poveștile și îmi place să fiu ascultat livrând lumi imaginare - fantasy, science fiction, din alea cu capul în nori care răspund la întrebări pe care nu le pune nimeni. De aici mi-a venit ideea de a preda.

Atunci când lucrez cu copii mici - de fapt nu lucrez aici, ci în viitor. Ce fac eu acum pentru ei va conta peste 20 de ani, când își vor căuta o carieră. Asta chiar e mișto, să lucrezi în viitor, e de domeniul științifico-fantasticului. La (învățământul) primar se formează niște baze pe care le vei avea întreaga viața. 2+2 mereu va face 4, „într-o” mereu se va scrie cu cratimă.” 

Sursa -- www.hotnews.ro