FC Botoşani - Politehnica Iaşi 4-1 (1-1). Dileme foarte mari pentru Claudiu Niculescu

Scorul partidei de miercuri după-amiază e unul cât se poate de normal, meciul n-a fost „prins” la pariuri. Chiar şi oficial, deznoământul ar fi fost tot pe acolo. Gazdele, echipă de Liga 1, cu aspiraţii de play-off şi de cupe europene. Oaspeţii, încă în căutări şi cu vise de promovare. Poate surprinde, cel mult, scorul la pauză, egalitatea consemnată pe tabela de marcaj.

Teoretic, ambele combatante au fost în acelaşi moment al stagiului de pregătire precompetiţională. O mică paranteză: aşa-numitele meciuri amicale nu sunt toate o apă şi-un pământ. Orice antrenor ştie prea bine că aceste partide se împart în trei categorii, total diferite din punctul de vedere al obiectivului de moment. Se începe cu meciurile de evaluare. Antrenor nou, lot nou, e nevoie de cunoaştere reciprocă. În condiţii normale, e nevoie de trei-patru asemenea confruntări, în care scopul tehnicianului e să citească defectele şi calităţile fiecărui jucător, să vadă potenţialul de creştere, să ştie pe ce se poate baza. Aşa a fost la Botoşani...

Mihai Teja, antrenor nou, dar lot vechi, închegat. Însă cu totul alte concepţii faţă de fostul şef al băncii tehnice, Marius Croitoru. De partea cealaltă, şi mai şi. Antrenor nou, lot nou.

În această etapă a pregătirii sezonului ce urmează, antrenorii fac experimente, testează diverse formule şi strategii de joc, pot face schimbări fără număr, pe nimeni nu interesează rezultatul consemnat pe tabelă. Altele sunt obiectivele.

Surprinzător, alb-albaştrii au reuşit să încheie primul mitan la egalitate. Folosind o echipă în care jucătorii se mai adresează unul altuia cu apelativul „colegul”. Sau „numărul X, te rog să-mi pasezi!”. Iată formula de start, care nu mai lasă loc de alte comentarii: Mleczko, Kouadio, Lică, Plămadă, Ștefanovici, Yakymiv, Cristea, Petrache, Jovanovic, Donose, Tomczyk. Rezerve au fost Dohotariu, Ungurenașu, Azoiței, Ciaun, Cracea, Da Silva, Buliga, Niamțu, Nistor, Plokhotniuk, Sopoko, Aftanache, Ciubăncan.

În final, gazdele s-au impus cu un clar 4-1, dar nu aici e problema lui Claudiu Niculescu. Alte sunt dilemele lui. Şi deloc puţine. Pentru că, după jocurile de evaluare (asta în condiţiile în care lotul e deja clarificat, ceea ce nu se poate spune despre Politehnica Iaşi), vin cele de pregătire. Antrenorul ştie pe ce se poate baza, a luat act de calităţile şi defectele jucătorilor, a gândit cum trebuie să abordeze meciurile oficiale din sezonul ce vine.  Trebuie să transmită asta vestiarului, să se facă înţeles. Clar, în această etapă rezultatele vor fi contradictorii. Nici acum nu interesează rezultatul, importanţa maximă o are omogenizarea. Niculescu încă n-a intrat în această fază.

Precompetiţionalul se termină cu meciurile de verificare. Staff-ul tehnic şi jucătorii au găsit calea comună, ştiu ce au de făcut, bănuiesc care le sunt forţele. Trebuie probat prin măcar trei-patru partide amicale. Abia aici interesează rezultatul. E repetiţia generală, înainte de începerea campionatului.

Ca antrenor al Iaşului, Claudiu Niculescu e abia la început, mai e mult până departe, dilemele sunt foarte mari, iar timpul (din păcate) nu-i de partea lui. Dar pornirea e dătătoare de speranţe. Marcel FLUERARU