Cinci probleme majore cu care președintele interimar Ilie Bolojan se va confrunta în următoarele trei luni

Începând cu 12 februarie 2025, Ilie Bolojan este șeful Consiliului Suprem de Apărare al Țării care cuprinde directorii serviciilor de informații și miniștrii cu portofolii cheie; va putea promulga legi și semna decrete; poate încheia parteneriate externe în numele României și, la nevoie, poate desemna un nou premier.

După demisia lui Klaus Iohannis din funcția de președinte al României, conform Constituției, președintele Senatului a devenit șeful interimar al statului.

Ilie Gavril Bolojan va avea, prin urmare, aproape aceleași atribuții ca ale președintelui ales - singurele interdicții sunt de a se adresa Parlamentului cu privire la problemele politice ale națiunii, dizolvarea Parlamentului și inițierea unui referendum.

După Nicolae Văcăroiu și Crin Antonescu, Ilie Bolojan va fi al treilea președinte interimar din istoria postcomunistă a României și, după cum arată calculele din prezent, interimatul său va fi și cel mai lung.

El ar putea rămâne în funcție până după 18 mai, când va avea loc – după toate probabilitățile – turul II al alegerilor prezidențiale. Prima rundă electorală e programată pe 4 mai, iar șansele ca un candidat să obțină peste 50% din voturi sunt infime.

 

Precedenții președinți interimari ai României au fost Nicolae Văcăroiu - Partidul Social Democrat (35 de zile, între 19 aprilie și 24 mai 2007) și Crin Antonescu - Partidul Național Liberal (52 de zile, între 6 iulie și 27 august).

Ambii au ocupat temporar funcția după suspendarea președintelui Traian Băsescu (președinte între 2004-2009 și 2009-2014), care a revenit la Cotroceni după două referendumuri – ultimul pierdut în fața alegătorilor, însă câștigat la Curtea Constituțională.

De această dată, miza interimatului lui Ilie Bolojan este la un alt nivel.

Cu un război la graniță și un asalt al valului extremist care a prins vânt în pupă, statul român este încă dator propriilor cetățeni și parteneri internaționali cu un răspuns la întrebarea „de ce s-au anulat alegerile prezidențiale?”. 

1. Divizarea societății și ascensiunea populismului

Câștigarea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 de către candidatul filorus Călin Georgescu (22,94%) – urmată de anularea, pe 6 decembrie, a întregului proces electoral – a scos la iveală o falie din interiorul societății românești care a fost ignorată în ultimii ani de clasa politică.

Georgescu a fost votat de două milioane de oameni în noiembrie 2024 și sondajele de opinie din prezent îl dau ca favorit pentru alegerile prezidențiale din mai 2025.

Imediat după anularea alegerilor, scena politică a fost împărțită de presă și analiști în „partide pro-europene”, pe de o parte, și „anti-europene” sau „suveraniste”, pe de alta.

Disonanța dintre cele două tabere este vizibilă în principal în social-media – unde postările politice sunt pline de comentarii pro sau anti Georgescu. E, însă, vizibilă și în offline.

Așa-zișii suveraniști au ieșit în număr mare în stradă, în ianuarie 2025, cerând demisia președintelui Iohannis și scandând împotriva UE; au protestat la Curtea Constituțională (CCR) sau în fața sălilor de judecată; au „boicotat” supermaketurile – pe care Călin Georgescu le acuză fals că declară profituri zero pentru a câștiga de pe urma poporului român.

De cealaltă parte, tabăra pro-occidenatală îi acuză pe Georgescu și pe susținătorii acestuia că susțin narativele Kremlinului.

Toată această situație tensionată a fost alimentată după anularea alegerilor și de președintele Klaus Iohannis, care a refuzat să răspundă la întrebări legitime din partea societății, inclusiv din partea „suveraniștilor”, referitoare la anularea alegerilor.

Potrivit articolului 80, alin. 2 din Constituție, „preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.

Va reuși să facă asta Ilie Bolojan?

2. Răspunsuri la întrebarea „de ce au fost anulate alegerile?”

Despre anularea alegerilor, prin decizia din 6 decembrie 2024, știm doar ce au menționat serviciile secrete în documentele declasificate cu câteva zile înainte.

Se menționează în acele documente interfența unor „actori statali și nestatali” în procesul electoral, se insinuează că Rusia ar fi de vină și sunt descrise mecanismele prin care candidatul Călin Georgescu ar fi beneficiat de sprijin electoral ilegal – în special prin intermediul rețelei sociale chinezești TikTok.

Aceleași explicații, îmbrăcate în nuanțe juridice, sunt menționate și în motivarea hotărârii CCR.

De la acel moment și până în prezent, adică în peste două luni, niciun oficial al statului român nu a ieșit în public pentru a explica, punct cu punct, cine anume este vinovat de „vicierea” procesului electoral; dacă instituțiile statului român poartă și ele vreo responsabilitate și dacă intereferența Rusiei poate fi considerată un atac hibrid asupra statului.

Și, nu în ultimul rând, dacă nu există riscul ca aceste atacuri să aibă loc și la viitoarele alegeri prezidențiale. Cu alte cuvinte, dacă există riscul ca scrutinul din mai să fie și el viciat.

Mai multă transparență – pe un subiect atât de important precum anularea alegerilor – a cerut și Comisia de la Veneția, într-un raport publicat la finele lunii ianuarie.

Experții Comisiei de la Veneția au spus că orice decizie de anulare a alegerilor nu trebuie să se bazeze doar pe informații secrete, ci și pe dovezi publice.

Frânturi de informații cu privire la cum ar fi fost viciat procesul electoral din România au venit, în ultimele săptămâni, din afara țării.

Un raport guvernamental francez a arătat că Georgescu ar fi manipulat algoritmul TikTok pentru a-și crește popularitatea electorală, iar fostul fostul ambasador al SUA în România și la Uniunea Europeană, Mark Gitenstein, a avertizat în editorialul publicat luni, 10 februarie, în EU Observer, că „există dovezi substanțiale că serviciile de informații rusești au interferat în alegerile recente din România pentru a-și promova candidatul favorit“.

De asemenea, într-un articol publicat pe site-ul NATO pe 7 februarie, Corneliu Bjola, profesor de diplomație digitală la Universitatea din Oxford și director al Grupului de cercetare Oxford Digital Diplomacy scrie despre campania electorală a lui Georgescu că „a fost susținută de actori externi cu o agendă geopolitică”.

„Anularea alegerilor prezidențiale în urma dezvăluirilor serviciilor de informații cu privire la interferența străină a fost, în sine, un succes strategic pentru Rusia”, scrie profesorul de origine română.

Ca președinte interimar, președinte al Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT), Ilie Bolojan va intra, cel mai probabil, în posesia mult mai multor informații referitoare la acest subiect decât a făcut-o din calitatea de senator/președinte al Senatului, în care a fost timp de mai puțin de două luni.

Va oferi președintele interimar mai multe informații despre acest subiect societății?

Sau va proceda la fel ca președintele demisionar Iohannis, care pe 3 februarie spunea că românii care vor să afle de ce s-au anulat alegerile ar trebui să citească hotărârea CCR?

3. Cum va gestiona relația cu principalii parteneri internaționali ai României

La ora la care citiți acest articol, pe plan extern se discută despre o eventuală negociere a păcii în Ucraina, cancelariile occidentale încearcă să găsească cele mai potrivite căi pentru a răspunde valului de schimbări politice care vine dinspre Washington – în special cele economice – iar la Bruxelles, printre altele, se poartă discuții pentru bugetul Uniunii dintre 2028 și 2035.

Toate aceste mari teme interesează în mod direct România.

Europa Liberă atrăgea atenția încă de pe 18 ianuarie că politica externă a României în această perioadă este una de avarie și că principalul motiv al acestei situații este că Bucureștiul nu are încă un președinte ales.

Diplomații și experții civili și militari ai României, aflați în diferite posturi, fie la Ministerul de Externe, fie la Armată, fie la NATO încearcă să suplinească lipsa unei reprezentări la cel mai înalt nivel.

Va reuși Ilie Bolojan, în următoarele trei luni, să liniștească partenerii externi ai României îngrijorați de situația politică tumultoasă din țară?

4. Liniștea din partid & Coaliție + candidatul comun la președinție

Calitatea de președinte interimar de stat este incompatibilă cu cea de șef sau membru de partid; Ilie Bolojan, de altfel, s-a autosuspendat deja din PNL.

Însă în următoarele trei luni, vrând-nevrând, va trebui să stea aproape de partidul din care provine. Europa Liberă e dezvăluit luni că decizia de susținere a lui Crin Antonescu pentru alegerile prezidențiale, alături de PSD și UDMR, nu este pe placul tuturor liberalilor.

Unii și-ar dori ca partidul să îl susțină pe primarul general Nicușor Dan; alții, chiar pe Ilie Bolojan, deși acesta a spus că nu va candida.

Va putea Bolojan, de la Palatul Cotroceni, să țină partidul unit până la alegerile prezidențiale?

O altă provocare pentru președintele interimar Bolojan va fi menținerea Coaliției de guvernare. După demisia lui Klaus Iohannis, următorul căruia i se cere demisia de către suveraniști este premierul Marcel Ciolacu, după cum a anunțat deja liderul AUR, George Simion.

Cum va gestiona Bolojan o eventuală căderea a guvernului, cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale și cu un acord PSD-PNL în vigoare privind o candidatură comună?

5. Șefii serviciilor de informații

Cel mai important serviciu secret din România, Serviciul Român de Informații (SRI), este condus de un an și jumătate de un director interimar, militar.

Cele aproape 600 de zile de când SRI este condus de un militar reprezintă cea mai lungă perioadă în care Serviciul nu are la conducere un civil numit prin vot de Parlament. Iar perioada, cel mai probabil, se va prelungi până la alegerea unui nou președinte al României.

Deși a promis în nenumărate rânduri că va propune un nou șef la SRI – prima dacă încă din iulie 2023 – Klaus Iohannis pleacă de la Palatul Cotroceni fără a-și îndepli această prerogativă prezidențială.

O va folosi Ilie Bolojan pentru a desemna un nou șef la SRI?

Controverse au existat în ultimele luni și cu privire la alte două servicii secrete din România.

Serviciul de Informații Externe (SIE) a fost criticat pentru rapoartele declasificate sumare cu privire la rolul Rusiei în vicierea alegerilor prezidențiale, precum și pentru călătoriile cu aeronave private făcute de șeful instituției, Gabriel Vlase, în perioada alegerilor ce aveau să fie anulate.

Nici SPP nu a scăpat de unele critici, mai exact șeful instituției, Lucian Pahonțu, cel care a ieșit la pensie la finele anului trecut însă a decis să continuă să conducă serviciul secret al cărui rol este de a asigura protecția demnitarilor români.