Trei instrumente, o emoție – cadențele Operei ieșene în Holul de Onoare al Palatului Culturii

 * un concert cameral deschide luna aprilie cu discreția unui secret bine păstrat — acela că frumusețea adevărată nu are nevoie de zgomot ca să fie simțită * * înainte ca scena să se umple de coruri, decoruri și aplauze, Opera Națională Română din Iași își așază sufletul pe un portativ delicat

Există o noblețe aparte în serile de aprilie târziu când lumina se topește blând pe vitraliile Palatului Culturii, iar liniștea se pregătește să facă loc muzicii. Mâine, de la ora 18:30, Opera Națională Română din Iași deschide nu doar o lună de spectacole, ci o poartă către o lume subtilă, intimă, camerală. Holul de Onoare, acest sanctuar de marmură și ecou, devine scenă pentru o întâlnire rară între sensibilitate și virtuozitate.

Trei muzicieni ai teatrului liric ieșean — Radu Cotoman la vioară, Emerich Ghercă la violoncel și Ciprian Oloi la pian — propun o conversație tainică între corzile sufletului și clapele timpului. Nu e un concert obișnuit, ci o pledoarie pentru detaliu, pentru nuanță, pentru emoția care nu se rostește, dar se aude. Într-un oraș în care opera este adesea trăită cu fast și forță, această seară aduce un contrapunct de finețe.

Acest prim concert din aprilie este ca o respirație profundă înaintea unui efort intens. Pentru că în perioada 10–17 aprilie, scena Operei Iași va fi martora unui adevărat maraton artistic: tripla montare a monumentalei „Aida” de Verdi, baletul fantezist „Don Quijote” de Minkus și explozia de dramatism verist din spectacolul-coupé „Cavalleria rusticana” și „I Pagliacci”. Cinci seri de forță vocală, orchestră amplă și pasiuni aprinse, în contrast cu liniștea concentrată a concertului cameral care le prefațează.

Și totuși, tocmai această alternanță între fast și simplitate conturează profilul profund al Operei din Iași. Nu este vorba doar despre mari spectacole, ci despre echilibru, despre capacitatea de a asculta și un pianissimo, nu doar un tutti. Publicul este invitat nu doar să privească, ci să se implice, să se lase pătruns de energie, fie ea tumultuoasă sau meditativă.

Luna se va încheia tot în pași de dans, dar cu o altă paletă de visare: pe 29 aprilie, „Giselle”, baletul romantic semnat de Adolphe Adam, va închide acest arc sonor și vizual al lunii aprilie. Totul, în Sala Mare, cu începere de la ora 18:30 — o oră care devine, în Iași, sinonimă cu începutul miracolelor.

Dar până la mișcările ample de trup și cor, ne pregătim sufletul. Trei instrumentiști, o seară, un palat. Muzica se insinuează în cotloanele elegante ale trecutului și ne șoptește: uneori, mai puțin înseamnă mai mult.

Maura ANGHEL