„ Jurnalul meu fantastic”, o oglindă magică pentru sufletul copilăriei

Într-o lume tot mai grăbită, în care timpul pare că se topește între ecrane și agende, copiii unei clase a III-a de la Școala „Carol I” din Iași, coordonați de prof. Înv. Monica Priceputu, au redescoperit taina scrisului cu inimă. Micii autori și-au creat propriul Jurnal Fantastic — un instrument delicat și jucăuș de introspecție, creativitate și prietenie. Totul, în cadrul Săptămânii Verzi, o inițiativă care nu înseamnă doar ecologie în sensul clasic, ci și reconectare cu natura interioară. „De ce scriere creativă pentru copii? Pentru că în scrierea liberă se ascunde o poartă secretă spre sine. Copiii nu învață doar să formeze propoziții frumoase, ci mai ales să se asculte, să se exprime și să își îmbrățișeze unicitatea”, au spus coordonatorii proiectului. Prin întrebări jucăușe, provocări fanteziste și exerciții de imaginație, „Jurnalul meu Fantastic” devine un spațiu sigur și luminos în care gândurile prind contur, iar emoțiile se aștern cuminți pe hârtie, ca niște păsări ce se odihnesc pe ram.

„Ne-am dat seama că ne place să scriem despre ce simțim. Nu doar despre ce facem. Așa ne înțelegem mai bine”, au spus copilașii, cu zâmbetele celor care tocmai au descoperit că gândurile pot fi prieteni.

Fiecare jurnal este unic. La fel ca fiecare copil. Tocmai de aceea, procesul de creare a fost la fel de important ca produsul final. Copiii au fost provocați să-și imagineze avataruri fantastice, să scrie despre emoții ca despre niște personaje de poveste, să-și pună întrebări neobișnuite: „Dacă ai fi un personaj dintr-un film, cine ai fi?”, „Cum ar arăta o zi perfectă în regatul tău interior?”.

Prin acest exercițiu, fiecare copil s-a simțit ascultat și valorizat. Nu pentru că a răspuns „corect”, ci pentru că a fost sincer, creativ și curajos. „Jurnalul meu fantastic” rămâne deschis, ca un prieten de drum lung. Poate va fi continuat acasă, poate va deveni un cadou peste ani, sau poate va rămâne doar o amintire luminoasă din copilărie. Dar cert e că, în paginile lui, s-au strâns primele semne ale unei generații care știe să scrie, să simtă și să viseze frumos. Pentru că, uneori, tot ce are nevoie un copil este o pagină albă și încrederea că ceea ce are de spus... merită auzit.

Maura ANGHEL