Diminețile în care nu te grăbești: ritualuri pentru suflet

 * o incursiune în obiceiuri de liniștire a minții: meditație, journaling, rugăciune

Sunt dimineți în care ora nu te aleargă. În care nu suni alarma de trei ori, nu alergi după autobuz și nu înghiți cafeaua pe fugă. Sunt dimineți rare, dar neprețuite – acelea în care ai timp să fii. Să te așezi cu tine, să îți așculți gândurile, să simți aerul care intră în plămâni. În astfel de dimineți, oamenii aleg să-și înceapă ziua altfel: în tăcere, cu sens, cu ritualuri simple care le hrănesc sufletul.

Rugăciunea – liniștea dinaintea cuvintelor

Pentru Ana, profesoară de limba română, diminețile încep cu aprinderea unei lumânări. Se așază pe colțul canapelei și rostește în șoaptă o rugăciune. „Nu e vorba de cât de lung mă rog, ci de cum îmi așez sufletul. Uneori doar mulțumesc. Alteori cer putere sau înțelepciune. Nu mă rog mecanic, ci cu inimă”. Rugăciunea, spune ea, este un fel de reamintire că nu e singură, că există un plan mai mare decât grijile zilei. „Altfel merg la școală. Mai caldă, mai atentă”. Radu, 34 de ani, lucrează în IT și a descoperit meditația într-o perioadă agitată a vieții sale. „Am început cu aplicații ghidate. Cinci minute pe zi. Acum, meditez cam 15 minute în fiecare dimineață, pe o pernă simplă, lângă fereastră”.

Meditația nu e despre a nu gândi deloc, spune el, ci despre a-ți observa mintea. „E uimitor cât de mult zgomot avem în cap și cât de liniște se face când înveți doar să observi. După meditație, mă simt ca și cum aș fi aerisit o cameră sufocată”. Pentru Radu, meditația este un act de igienă interioară. „Fac duș, mă spăl pe dinți și… îmi aerisesc mintea.”

Journaling – dialogul cu tine însuți

Ioana, ilustratoare freelancer, scrie în jurnal în fiecare dimineață de aproape trei ani. „E primul lucru pe care-l fac, înainte de telefon, înainte de cafea. Scriu ce simt, ce visez, ce mă frământă. Nu e despre literatură, ci despre adevăr.” Journalingul o ajută să-și pună ordine în gânduri. Uneori scrie liste de recunoștință, alteori scrisori pe care nu le trimite niciodată. „Când mă simt blocată, jurnalul e oglinda care mă arată așa cum sunt. Și uneori, așa cum aș putea fi.”

Ritualuri pentru oricine

Nu toți avem dimineți libere. Dar cei care și-au creat astfel de momente spun că nu e nevoie de o oră – ci de cinci minute în care să nu fii altceva decât tu. Cu un ceai cald, o respirație profundă, un gând rostit cu sens. „Să te rogi dimineața e ca și cum ți-ai pune sufletul în ordine, cum îți așezi cămașa pe tine. Să nu începi ziua dezordonat înlăuntru”, a spus un călugăr de la Mănăstirea Sihăstria. Poate că diminețile în care nu te grăbești sunt un lux. Sau poate sunt o alegere. O formă de grijă. O declarație tăcută că sufletul tău contează. Și că merită, măcar pentru câteva minute, să fie ascultat.

Clara DIMA