Politicieni din toate ţările, deşteptaţi-vă!

Imperativul din titlul rândurilor de astăzi poate, dar mai ales trebuie „tradus” în două sensuri: cel dintâi, este de trezire din ceea ce pare a fi somnul raţiunii, iar cel de al doilea – de mărire, dacă se poate, a coeficientului de inteligenţă; dacă nu, trebuie lăsat locul altora (şi aici, desigur, revin la obsesiile mele, pe deplin întemeiate, care se referă, măcar pentru o perioadă, la instaurarea tehnocraţiei sau meritocraţiei.

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, mai periculoasă şi mai amplă decât pandemia de covid-19 este una – pe cât de nevăzută, pe atât de făcătoare de ravagii – de paralizie şi haos, ce-şi pun semnul asupra politicienilor, îndeosebi a acelora aflaţi la guvernare/în administraţie. Se iau cele mai contrdictorii măsuri, nu se iau măsuri când trebuie, iar globalizarea şi necesitatea/dorinţa unora sau altora de a merge dintr-o ţară în alta fac imposibilă stăvilirea virusului, asta şi în complicitate cu unele autorităţi, motivate financiar în a închide ochii sau a se purta cu o blândeţe îngerească, exact în momentele în care situaţia e aşa gravă, încât putem afirma că nu mai e mult şi ne ia naiba.

Sâmbătă, a făcut un soi de plimbare într-o zonă cumva centrală a Iaşului. Tot sâmbătă, trebuia să intre în vigoare obligaţia de a purta masca de protecţie şi în spaţii deschise, deci pe stradă. Am constatat că abia dacă 50 la sută dintre cei văzuţi se conformau măsurii (luate, în primul rând, pentru a-i proteja pe ei). Dar, mai grav, am constatat absenţa organelor menite să vegheze la aplicarea măsurii şi să aplice amenzile de rigoare la contravenienţi (în opinia mea, amenzile ar trebui să fie aşa mari, încât să taie cheful, pentru totdeauna, de a încălca restricţia).

Tot sâmbătă, m-am uitat la bilanţuri. Pe plan mondial, peste 300 milioane cazuri de infectare şi aproape 6 milioane decese – echivalând cu ceva mai mult decât populaţia unei ţări precum Slovacia – ciofre dovedind eşecul guvernelor în bătălia cu pandemia (iar sfârşitul acesteia este încă foarte departe). În ţara noastră, s-au infectat, până acum, circa 1,8 milioane oameni şi au murit aproape 60.000 – echivalând cu populaţia unui oraş precum Alba Iulia. Şi greul, se pare, abia începe: unul dintre specialiştii în care am încredere nu exclude ca, în perioada următoare, în România să se ajungă la 50.000 cazuri pe zi!!!

Ceea ce, însă, m-a stupefiat, pur şi simplu, a fost o întâmplare de vineri, Un avion a plecat din Milano, Italia, către India, având, conform testelor/declaraţiilor, zero pasageri infectaţi la bord din totalul de 179. Ei bine, la sosire, în urma testelor efectuate, au rezultat 125 de pasageri infectaţi (19 nici nu au mai fost testaţi, fiind minori, ceea ce nu înseamnă că nu puteau fi purtători ai virusului). Cum şi-au făcut treaba autorităţile italiene? De mântuială, îmi permit să spun! Şi expresia e blândă, întrucât nu cred că s-a dorit „exportarea” a 125 de infectaţi...Dar epopeea nu s-a termint. Autorităţile indiene au anunţat că toţi cei pozitivi vor fi plasaţi în izolare. Numai că, în loc ca aceştia să fie luaţi pe sus şi duşi unde trebuia, au fost îndrumaţi către ambulanţele care aşteptau „clienţii”. Cel puţin zece dintre ei ai preferat să plece spre alte destinaţii, aşa încât, acum, poliţia indiană e ocupată cu vânătoarea de pozitivi, India fiind şi aşa foarte lovită de pandemie – cu peste 35 milioane infectări (adică 10 la sută din cele de pe planetă) şi aproape jumătate de milion de decese.

De curiozitate, m-am uitat şi la programul de sosiri ale avioanelor din Italia la Iaşi. Sâmbătă trebuiau să vină câteva din Veneţia, Catania, Bergamo, iar duminică, dacă am perceput bine, era aşteptat unul din Milano. Desigur, cu zero pasageri pozitivi la plecare!

Alte anomalii şi contradicţii, în sinteză: Portugalia relaxează restricţiile, pe fondul creşterii infectărilor; Israelul ridică restricţiile privind călătoriile în străinătate, în pofida creşterii numărului de contaminări; şcolile publice din Chicago au anulat cursurile, în schimb, cele din Franţa sunt copleşite de infectări şi depăşite de procedura testării; armata vine în sprijinul spitalelor din Londra, rămase fără personal medical din cauza pandemiei; Franţa îi va exclude pe nevaccinaţi de la viaţa socială...

Sigurul lucru cert: următoarele două luni vor fi cumplit de grele, poate chiar decisive în lupta cu covidul. O luptă al cărei rezultat depinde şi de fiecare dintre noi!

  Dorian OBREJA