Politicienii mioritici – când la bal, când la spital

 

Dorian OBREJA

 

Theodor Meleşcanu a fost o vreme la „bal”: ales, datorită conjuncturii, pe 10 septembrie, preşedinte al Senatului, a devenit, astfel, timp de aproape jumătate de ani, al doilea om în stat. Acum zice că ar vrea să demisioneze. Ca şi în cazul altor politicieni „băştinaşi”, „vrerea” nu e chiar de bunăvoie : judecătorii Curţii Constituţionale au decis că alegerea nu a fost făcută legale. Fost, până acum, nu chiar la spital, dar pe tuşă, Titus Corlăţean (în trecut, în executivul condus de Victor Ponta, mai întâi ministru al Justiţiei, apoi la Externe, de unde a trebuit să plece ca urmare a disfuncţionalităţilor privind votul în diaspora la alegerile prezidenţiale din 2014), s-ar afla acum în cărţi pentru a-i lua locul lui Meleşcanu.

Tot la un fel de bal s-au aflat şi liberalii (fuzionaţi, să nu uităm, cu pedeliştii), care, după ce au demolat guvernul pesedist condus de Viorica Dăncilă, au reuşit, pe 4 noiembrie anul trecut, să impună validarea cabinetului Orban în Parlament, cu o majoritate nu foarte substanţială. De atunci încoace, a fost, mai pentru toată lumea, alt soi de bal: sărbătorile de iarnă, cu vacanţele aferente. Înainte de a începe cele de iarnă/primăvară (acuşi vin zilele Sfântului Valentin, apoi ale Dragobetelui, după care 1 şi 8 martie, iar în aprilie, Paştele), s-au scos iarăşi săbiile din teci şi se pregăteşte de zor, de către ambele tabere, o nouă bătălie. Care constă în depunerea de către PSD (în alianţă cu UDMR, ce face un joc ciudat) a unei moţiuni de cenzură la adresa executivului actual, moţiune care, potrivit legii, ar urma să fie discutată şi votată în această săptămână. Conducerea PNL s-a întâlnit acum două zile, pentru a discuta şi acest subiect, şi acela al alegerilor locale, şi nu părea prea îngrijorată (Ludovic Orban a declarat chiar că aşteaptă cu indiferenţă; oare de indiferenţă să fie vorba, sau de resemnare?). Dar ar fi putut să fie, în circumstanţele în care de la eveniment lipsea dirijorul – locatarul principal de la Cotroceni!

Dinspre PSD vin veşti de tot felul: ba că există siguranţa conform căreia moţiunea va trece (fiind asigurat numărul, deja devenit celebru, de 232 de parlamentari), ba că, în acest caz, va fi propus un premier independent (independent de cine?) şi un cabinet de uniune naţională, având rolul de a guverna până la alegerile legislative desfăşurate la termen ; dar nu se exclude nici varianta unor alegeri anticipate...

Dacă va trece, moţiunea actuală de cenzură va fi a cincea încercare reuşită, după demiterea guvernelor Boc, Ungureanu, Grindeanu şi Dăncilă. Dar, mai mult decât atât, trecerea ar confirma existenţa unui pact/consens ascuns la nivelul întregii clase politice, privind existenţa unui plan în vreo trei puncte, care ar permite desfăşurarea unor alegeri legislative anticipate. Şi poate ar fi bine să fie şi să se întâmple aşa, pentru că pendularea – de vreo şase luni şi posibilă pentru încă vreo opt – între bal şi spital este extrem de nocivă. Nu pentru politicieni, ci pentru ţară şi populaţie!