Ţările ard, politicienii ţin discursuri

 Dorian OBREJA

E suficient să facem o plimbare – mai scurtă, într-un parc, sau mai lungă, străbătând şosele de-a lungul unor câmpii – pentru a constata cu proprii ochi şi a ne da seama singuri de efectele din ce în ce mai devastatoare ale schimbărilor climatice. Dar putem să nici nu ieşim din casă, ci doar să privim valorile temperaturilor înregistrate în această perioadă, în care maximele sunt în jur de 34 de grade, iar minimele abia dacă ajung la jumătatea acestei cifre, făcând dovada manifestării procesului de deşertificare.

Impresiile proprii sunt, însă, fatalmente, subiective şi se referă doar la intervaluri de timp şi spaţii reduse ca dimensiuni. De aceea e benefic să consultăm statistici care oferă o viziune la scară planetară. Potrivit acestora, este mai mult decât evident că schimbările climatice au un preţ – în bani, dar mai ales în vieţi.

În ultimele patru decenii, dacă e să ne oprim doar la continentul nostru, temperaturile au crescut foarte mult, cu urmări catastrofale pentru oameni şi economie. Temperatura medie din Europa a fost cu 2,3 grade mai ridicată în ultimii cinci ani decât la finele secolului trecut, 2020 fiind cel mai călduros an înregistrat, iar 2021 – cel mai cald din ultimii 40 de ani.

Din 1980 până astăzi, a crescut de aproape 5 ori numărul inundaţiilor grave în Europa, costul economic mediu anual al revărsării cursurilor de apă fiind de peste 5 miliarde euro; în aceeaşi perioadă de referinţă, incendiile forestiere au distrus circa 190.000 kilometri pătraţi, echivalentă cu de 2 ori suprafaţa Portugaliei; pierderile economice generate de incendii se ridică la peste 2 miliarde euro anual.

Tot între 1980 şi 2020, pe bătrânul continent şi-au pierdut viaţa, din cauza fenomenelor meteorologice şi climatice extreme, aproape 140.000 persoane. Aceleaşi fenomene au determinat, în aceeaşi perioadă, pierderi economice de aproape 500 miliarde euro  - adică mai mult decât dedică UE în decurs de doi ani tuturor politicilor şi programelor sale.

Cum se luptă împotriva schimbărilor climatice? Cu precădere, la nivelul instituţiilor europene, se fac planuri. Astfel, în decembrie 2019, a fost prezentat Pactul ecologic european, iar în ianuarie 2020, Comisia Europeană a dat publicităţii Planul de investiţii pentru Pactul ecologic european (cunoscut şi drept Planul de investiţii pentru o Europă durabilă), conceput astfel, încât să atragă investiţii publice şi private în valoare de minimum 1.000 miliarde euro în deceniul ce urmează (în paranteză fie amintit, România va trebui să utlizeze 20 la sută din fondurile primite de la UE pentru combaterea schimbărilor climatice).

Pe hârtie şi în teorie, totul arată bine. Numai că, în practică, lucrurile merg încet, cu o viteză mult inferioară aceleia cu care au loc şi se accentuează schimbările climatice. Se pierde foarte multă vreme cu birocraţia, formalismul şi festivismul, în loc să se aplice măsuri de urgenţă şi în permanenţă. Un exemplu recent: în prima săptămână din această lună, Comisia Europeană a propus celor 27 de state membre instituirea unei zile de comemorare anuală pentru victimele schimbărilor climatice. Nimic de zis, se cuvin şi comemorări – trebuie creat cadrul pentru ca politicienii să mai ţină câte-un discurs -, dar ele nu ajută la evitarea de noi victime!

Deşi situaţia este dramatică şi se agravează pe zi ce trece, oamenii de ştiinţă susţin că acţiunea umană poate schimba cursul evenimentelor, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi de CO2. Însă, pentru aceasta, ar trebui să acţioneze fiecare cetăţean european...