Cele mai mari regrete pe care le au oamenii la finalul vieții

 

De-a lungul timpului, mulți filosofi au dezbătut problema finalului vieții. Și, în chip ciudat, majoritatea au fost de acord cu ideea că n-ar trebui să ne fie teamă: de la Socrate, care considera că e un final fericit, indiferent dacă există sau nu o existență ulterioară, Epicur, care credea că atâta timp cât materia nu este vie, nu mai poate exista nici suferință, nici regret… drept urmare, totul e bine când nu e rău, și până la Nietzsche, care numea “morți vii” oamenii care fug de viață, refugiindu-se în muncă, spre exemplu.

Filosoful american contemporan Thomas Nagel subliniază faptul că unii oameni se tem de moarte, deoarece vor pierde lucrurile pe care vor să le experimenteze.

Romanii spuneau adesea memento mori, grecii antici au fost sfătuiți de Platon să “practice moartea în fiecare zi”, adică să-și mobilizeze forța vitală din ideea sfârșitului, iar toltecii spuneau că folosesc ideea de moarte ca “sevă pentru a trăi și a iubi”.

Deci iată cum acest subiect, morbid de altfel, ne poate impulsiona să fim mai curajoși și mai prezenți, iar faptul că zilele noastre sunt în mod iminent limitate ar trebui să ne ajute să trăim cu mai multă intenție. Pentru că, dacă lucrurile n-ar avea un sfârșit, mulți dintre noi poate am rămâne pentru totdeauna blocați în joburi, relații și situații nesatisfăcătoare. Mereu ar exista “mâine”. Și “poate mâine voi face lucrul X”.

Bestseller-ul Internațional The Top Five Regrets of the Dying semnat de Bronnie Ware, o fostă asistentă medicală în Australia care a îngrijit mai mulți pacienți terminali, compilează cele mai frecvente regrete rostite de oamenii care știau că sfârșitul e foarte aproape. Și, poate vei fi surprins, dar niciunul dintre pacienții ascultați de autoare nu s-a plâns că, pe parcursul vieții, și-ar fi dorit să aibă mai multă putere, influență, să fi fost mai supli, sau să fi reușit să ducă la capăt vreo răzbunare.

Iată topul celor mai frecvente regrete rostite pe patul de moarte, conform bestseller-ului:

1. Îmi doresc să fi avut curajul să trăiesc o viață fidelă dorințelor mele, și nu pentru a satisface așteptările altora
“Acesta e cel mai comun regret dintre toate. Când oamenii înțeleg că sfârșitul e aproape, și au o perspectivă clară asupra trecutului, își dau seama cu ușurință că nu și-au îndeplinit visele. Majoritatea oamenilor nu și-au onorat nici jumătate dintre aspirațiile lor și au plecat știind că asta s-a întâmplat din cauza alegerilor pe care le-au făcut, sau nu.”, explică Bronnie Ware.

2. Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult
Desigur, suntem învățați că munca e nobilă, și e adevărat că ne poate asigura atât existența, cât și scopul, însă conform autoarei, dacă ajunge să ne acapareze viața, aceasta alegere se poate transforma într-un regret. “Toți bărbații pe care i-am îngijit mi-au spus că regretă amarnic faptul că au petrecut atâta timp pe roata de șoareci a vieții profesionale”, spune autoarea.

Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

3. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele
“Mulți oameni au spus că și-au reprimat emoțiile pentru a menține armonia în relații. Drept urmare, s-au mulțumit cu existențe mediocre și n-au devenit niciodată cine ar fi putut fi. Drept urmare, au dezvoltat afecțiuni declanșate de amărăciune și resentimente.”

4. Îmi doresc să fi ținut legătura cu prietenii
“Adesea, oamenii n-au înțeles valoarea prieteniilor vechi până să ajungă la ultimele săptămâni, și nu a fost mereu posibil să le găsim cunoștințele. Mulți dintre ei au fost atât de captivați de vâltoarea vieții, încât au lăsat prietenii importante să se stingă de-a lungul anilor. Au fost multe regrete menționate legate de faptul că n-au investit timpul și efortul necesar în relațiile de amiciție.”

5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu mai fericit
“Acest regret e surprizător de comun. Mulți nu și-au dat seama că fericirea e o alegere. Au rămas blocați în șabloane și obiceiuri vechi. Așa numita zonă de confort sau familiaritate s-a instalat atât în viața lor fizică, cât și în cea mentală. Iar teama de schimbare i-a determinat să se prefacă, atât față de ei înșiși, cât și față de alții, că ar fi mulțumiți.”, spune Bronnie Ware.

Ca un exercițiu de imaginație, inițiază o conversație cu o variantă a ta, una mai înțeleaptă și mai în vârstă, față de care n-ai cum să fii decât sincer, pentru că te cunoaște foarte bine. Și întreab-o:

Ce vreau eu cu adevărat?
Ce mă trage înapoi?
Pentru ce act de curaj m-aș felicita azi?
Ce parte din mine ar trebui să onorez, dar o ascund pentru a corespunde cerințelor altora?
Ce mă animă să fiu plin de viață?
Cum pot face din fericirea mea o prioritate?